Două lucrări importante de secol 20 în interpretări de referință, un Vivaldi pe instrumente de epocă cu creații dedicate orfelinelor de la Pietà, o incursiune camerală memorabilă dedicată violoncelului de la Debussy la Britten, o revizitare improvizatorică americană, semnată de trompetista Alison Balsom și un recuerdos de inspirație iberică al violonistului Augustin Hadelich. Șase discuri rămase dintr-o vară prea scurtă, într-un alt Rubato de citit cu urechile.
Anna Prohaska & Isabelle Faust – György Kurtág – Kafka-Fragmente, Harmonia Mundi, 19 august 2022
În 1987 Kurtág scria Kafka-Fragmente op 24. La 59 de ani, contactul cu textele autorului Metamorfozei năștea unul dintre cele mai fascinante cicluri de cântece ale secolului 20. Unul dificil, Kurtág nu e niciodată ușor de ascultat, dar esențial pentru că aici compozitorul și pianistul de origine maghiară născut la Lugoj a reușit o întâlnire în care muzică și cuvânt sunt parcă scrise unul pentru celălalt. În cele 40 de fragmente pentru voce de soprană și vioară solo dispuse în patru secțiuni, compozitorul folosește cu acribie economicoasă aforisme extrase din jurnale, scrisori și caietele de note ale lui Kafka, cu profunzimi, erotism și frivolități zidite într-o spațialitate uriașă. Cel mai lung dintre ele, Der wahre Weg, (Calea adevărată), un omagiu-mesaj lui Pierre Boulez, are 6.57 minute iar cel mai scurt, Es zupfte mich jemand am Kleid (Cineva m-a tras de haină) doar 13 secunde. Tehnică impresionantă la Anna Prohaska, o soprană excelentă atât în baroc, cât și în contemporan, într-o relație naturală și intuitivă cu flexibilitatea violonistei Isabella Faust, posesoare a celebrei „Sleeping Beauty“, un Stradivarius din 1704. De ascultat doar cu libretul în față!
Szene in der Elektrischen (1910: „Ich bat im Traum die Tänzerin Eduardowa, sie möchte doch den Csárdás noch einmal tanzen…“) – Scenă în tramvai (1910: În vis, am întrebat-o pe balerina Eduardowa dacă ar vrea să danseze ceardașul încă o dată…)
https://www.youtube.com/watch?v=ZVs42gDsQik
© Marco Borggreve
HMM902359
Anna Prohaska, soprană
Isabelle Faust, vioară
György KURTÁG (n. 1926)
Înregistrări: mai 2020, Teldex Studio Berlin, Germania
https://open.spotify.com/album/24wj1GeZIZIod07Q2IPFVd
La Serenissima, Adrian Chandler – Vivaldi’s Women, Signum, 23 august 2022
Înapoi la Vivaldi! La Serenissima revine la un vechi amor, de această dată cu un album dedicat femeilor interprete din Ospedale della Pietà pentru care venețianul a compus și dedicat o mare parte din viața sa. Orfelinatul fondat de franciscani în 1340 pentru copii nedoriți, în special pentru cei de sex feminin, a devenit o importantă școală de muzică ale „celei mai serene republici“. Antonio Vivaldi a predat mai întâi lecții de vioară pentru figlie di coro, devenite excelente instrumentiste, ca celebra sa pupilă Anna Maria. Despre această tânără și relația cu maestrul ei circulă diverse legende amoroase, dar ce știm astăzi cu certitudine e că era un adevărat star al viorii în Veneția secolului 18. Ei îi dedică preotul roșu Concerto per viola d’amore, RV 394, primul de pe acest disc care conține și muzică vocală sacră, pentru că toate concertele de la Ospedale aveau loc în biserică! Nisi Dominus, psalmul 126, e memorabil prin gracilitate și căldură, așa cum e prin sonoritate și textură Concerto per violino in tromba marina, RV 313, instrument cu probabil trei corzi (sol, re și la) pe care Vivaldi l-a cultivat și dezvoltat în epocă.
https://www.youtube.com/watch?v=MnyGnPGwIro
La Serenissima © Eric-Richmond
SIGCD699
Claire Booth (soprano)
Renata Pokupić (mezzo-soprano)
Jess Dandy (contralto)
La Serenissima / Adrian Chandler
Antonio VIVALDI (1678-1741)
Înregistrări: 25-28 octombrie 2021, Cedars Hall, Wells Cathedral School, Somerset UK
https://open.spotify.com/album/7J5O8SUo6i75aN1ULdK2vQ
Orchestre de Chambre Nouvelle-Aquitaine, Jean-François Heisser, Jean-Frédéric Neuburger – Olivier Messiaen: Des canyons aux étoiles (2022), Mirare, 26 august 2022
„Fără îndoială e nevoie să revenim imediat la esențial, să refacem drumul de la canioane la stele, să sărbătorim frumusețile pământului (stâncile lui, cântecul păsărilor), frumusețile cerului material, frumusețile cerului spiritual“, notează Messiaen „en exergue“ în partitura Des canyons aux étoiles, o lucrare definitorie pentru creația sa, dar atât de puțin cunoscută. Comandat în 1971 cu ocazia bicentenarului înființării Statelor Unite, acest ciclu pentru pian și orchestră a fost scris în urma unei călătorii în Utah. Dacă impresionantele canioane din nordul american sunt punct de plecare al monumentalei fresce descriptive, muzica se ridică treptat spre stele întâlnind mai multe cântece ale păsărilor pe care compozitorul francez le-a iubit atât de mult: auzim mierla, măcăleandrul și un sturz solitar, în amestecul unic de misticism și sofisticare muzicală care e creația lui Messiaen. Interpretarea cu pianistul Jean-Frédéric Neuburger și Orchestra de cameră Nouvelle-Aquitaine sub bagheta lui Jean-François Heisser e sensibilă și magnetică, cu minunata percuționistă Adélaïde Ferrière la xylorimba.
https://www.youtube.com/watch?v=ve2fnLf7WGY
Dirijorul Jean-François Heisser și pianistul Jean-Frédéric Neuburger © OCNA
MIR622
Jean-Frédéric Neuburger, pian
Orchestre de Chambre Nouvelle-Aquitaine/ Jean-François Heisser
Olivier MESSIAEN (1908-1992)
Înregistrări: 20-23 mai 2021 Théâtre Auditorium de Poitiers, France
https://open.spotify.com/album/3jrBgEvwQf5HSYtW3U5qjg
Truls Mørk, Håvard Gimse – Bridge, Britten, Debussy Cello Sonatas, Alpha, 26 august 2022
Messiaen m-a trimis vara asta în la Cité Céleste, zona suprasensibilă din care vine o altă capodoperă franceză a muzicii secolului 20, Tout Un Monde Lointain de Henry Dutilleux, concert pe care îl asociez cu Truls Mørk, unul dintre marii violonceliști ai timpului nostru. Și nu e întâmplător că următoarea seducție sonoră din august a fost o poveste camerală cu interpretul norvegian acompaniat de prietenul și conaționalul său Håvard Gimse, pe care l-am văzut chiar anul acesta în elegantul Classix ieșean. Recitalul Alpha, înregistrat la Oslo, în iunie 2021, deci înaintea ediției a treia a festivalului cameral de la Iași, într-un program al cărui fir roșu e, surprinzător, Primul Război Mondial. Nuanțe ale disperării în Sonata de Frank Bridge, scrisă în 1910 (ce frumos e adagio-ul median!), Sonata lui Claude Debussy – „A fost o lașitate să mă gândesc doar la ororile comise, fără a încerca să reacționez“, spunea francezul în 1915, anul compunerii ei – , Sonata lui Britten, scrisă în 1961, dar dedicată lui Rostropovici și – pour la bonne bouche – un delicios „basm“, Pohádka (1913) pentru cello și pian de Janáček. Un cameral încântător.
https://www.youtube.com/watch?v=mIzRAj7xQi0&t=2s
© BBC
ALPHA560
Truls Mørk, violoncel
Håvard Gimse, pian
Frank BRIDGE (1879-1941)
Benjamin BRITTEN (1913-76)
Claude DEBUSSY (1862-1918)
Leoš JANÁČEK (1854-1928)
Înregistrări: Iunie 2021, Sofienberg Church, Oslo, Norway
https://open.spotify.com/track/2hbYU8EvsE21ov7SaXhiV8
Augustin Hadelich – Recuerdos, Warner Classics, 26 august 2022
Recuerdos poate fi în spaniolă un fel de salut cordial, unul afectuos și sentimental, dar și o amintire tandră și nostalgică. Tema subtilă și profundă care străbate cel mai recent album al magnificului violonist Augustin Hadelich e chiar una iberică, în toate cele trei lucrări pentru vioară și orchestră ale sale. „De ani de zile m-am gândit cum să spun povestea concertului pentru vioară Britten“, spune Hadelich. Scrisă în 1938, lucrarea exprimă angoasa compozitorului pacifist terifiat de războiul civil spaniol, care a izbucnit la doar câteva luni după premiera celui de-al doilea Concert pentru vioară de Serghei Prokofiev la Madrid. Mi-aș dori mult să-l văd într-o zi live pe Hadelich, ceea ce s-ar putea împlini, pentru că e un colaborator apropiat și prieten al lui Cristian Măcelaru, dirijor al WDR Sinfonieorchester, un excelent partener al solistului pentru această înregistrare. Și bisul e minunat, celebrul Recuerdos de la Alhambra al lui Tárrega, o piesă scrisă inițial pentru chitară solo în aranjamentul strălucitor al violonistului Ruggero Ricci.
https://www.youtube.com/watch?v=tQ0fJ1LLvjQ
Augustin Hadelich, Cristian Măcelaru & WDRSinfonieorchester, © Cristian Măcelaru Twitter
9029631076
Augustin Hadelich, vioară
WDR Sinfonieorchester/ Cristian Măcelaru
Benjamin BRITTEN (1913-76)
Serghei PROKOFIEV (1891-1953)
Pablo de SARASATE (1844-1908)
Francisco TARREGA (1852-1909)
Înregistrări: mai, iunie, septembrie 2021, Philharmonie Köln
https://open.spotify.com/album/3uMmPFhKpSoQNF2cDfsF34
Alison Balsom – Quiet City, Warner Classics, 26 august 2022
Lumea Nouă la începutul secolului 20 e construită pe dinamica improvizației, atât în viața de zi cu zi a societății americane, cât și în lumea artelor. Despre asta vorbește Quiet City, iar interpreta care l-a gândit, superba trompetistă Alison Balsom, spune într-un interviu pentru „New York Times“: „Muzica americană din secolul 20 influențează în mod evident acest album, dar în principal am urmat muzica care mă emoționează acum și îmi vorbește în chiar acest moment aparte al istoriei. Atât piesele lui Copland și Ives, cât și felul în care improvizează Miles m-au preocupat pentru că trimit spre o conștientizare a spațiului, a izolării, a timpului suspendat – dar cu multe pensule mari de culoare care intervin. Nu am vrut să fiu limitată de stiluri, ci de sentimentele pe care acestea le evocă“. Quiet City înseamnă Copland-Bernstein-Gershwin-Ives-Rodrigo și Kurt Weill în aranjamentul Gil Evans pentru Miles Davis. Un regal.
https://www.youtube.com/watch?v=tQ0fJ1LLvjQ
Augustin Hadelich, Cristian Măcelaru & WDRSinfonieorchester, © Cristian Măcelaru Twitter
9029631076
Augustin Hadelich, vioară
WDR Sinfonieorchester / Cristian Măcelaru
Benjamin BRITTEN (1913–76)
Serghei PROKOFIEV (1891–1953)
Pablo de SARASATE (1844–1908)
Francisco TARREGA (1852–1909)
Înregistrări: mai, iunie, septembrie 2021, Philharmonie Köln
https://open.spotify.com/album/3uMmPFhKpSoQNF2cDfsF34
Audiție plăcută!