La o primă citire a titlului, ați putea crede că Dumitraș a amestecat într-un fes niște noțiuni, apoi le-a scos în pur stil dadaist și le-a alăturat. Vă asigur, însă, că nu este așa. Este un titlu echilibrat și dublat de conținut edificator.
Munca artistică m-a purtat prin multe locuri în această vară și nu de puține ori a trebuit să trec Dunărea, cu bacul, pe la Galați. Am putut observa cum, la diferență de câteva săptămâni, debitul fluviului nostru scădea considerabil. Pe lângă faptul că luciul apei căpăta pe alocuri tente de verde crud, fiindcă apăreau limbi de uscat cu iarbă apetisantă taman în mijlocul traiectoriei barjelor, coborârea spre catamaran devenea din ce în ce mai abruptă, făcând ca multe autoturisme să își rașcheteze ori botul, ori baia de ulei. Practic, cota Dunării câștiga câțiva microni din lacrimile sărmanilor șoferi care o traversau. Mi se părea ilogic ca un ditamai fluviul să arate ca un pârâu mai răsărit. La ora la care scriu aceste rânduri mă aflu în Drobeta Turnu Severin, după un foarte frumos festival de umor. Discutând cu oameni ai locului, unul din ei m-a întrebat dacă mai curge apă pe Dunăre în zona Moldovei. Era o întrebare pusă cu aroganță, de către un om care părea că știe deopotrivă răspunsul și cauza.
Am optat pentru o atitudine umilă, ba chiar mi-am permis să exagerez puțin, răspunzându-i că pe la Galați trecem fluviul pe jos, suflecându-ne pantalonii până la glezne. Simțindu-se probabil gâdilat în orgoliu, cetățeanul mi-a spus că așa ne trebuie, fiindcă l-am supărat pe domnul primar din Drobeta. Așa prescurtează ei numele municipiului.
Vă dați seama că nu puteam fi mulțumit frântura asta de explicație, așa că l-am rugat să dezvolte. Astfel am aflat că în data de 25 aprilie 2011 actualul lor domn primar se afla la plajă, pe malul Dunării, împreună cu niște prieteni. Jucau o miuță și, din neatenție, viitorul edil a șutat mingea în apă. Nefiind meci de polo, nimeni nu s-a încumetat să sară după ea. S-au mulțumit să o privească cum se îndepărtează în aval și să aproximeze că va ajunge în Galați cam în zece zile.
După zece zile Oțelul Galați devenea matematic campioana României, învingând cu 2-1 FC Timișoara. Nu putea fi o simplă coincidență. Primarul Drobetei este ferm convins că echipa lui Dorinel Munteanu a jucat cu mingea găsită pe Dunăre, chiar dacă stafful, în frunte cu Marius Stan, ajuns și el primar, a negat mereu acest lucru. Așa că omul a hotărât să închidă Porțile de Fier și să nu lase nici o picătură să curgă până când nu va primi, retroactiv, medalie de campion în calitate de proprietar al mingii.