„Suplimentul de cultură“ vă prezintă în avanpremieră un fragment din volumul Războiul care a creat Imperiul Roman. Antonius, Cleopatra și Octavian la Actium, de Barry Strauss, care va apărea în curând la Editura Polirom.
– Fragment –
Pe un deal întins de-a latul unei peninsule situate între mare și un golf mlăștinos, într-un colț rar vizitat din vestul Greciei, se află ruinele unuia dintre cele mai importante, dar mai puțin cunoscute monumente închinate războiului. Cele câteva blocuri de piatră rămase abia dacă mai sugerează grandoarea lui de pe vremuri. În urmă cu doar câteva decenii, aceste pietre zăceau uitate în dezordine, invadate de vegetație, dar azi, după ani de săpături și de studiere a sitului, pietrele ne dezvăluie câte ceva din meșteșugul cu care au fost cioplite la vremea lor.
Vizitatorii din zilele noastre văd niște blocuri regulate de calcar, marmură și travertin, aliniate pe perimetrul unei terase, pe un deal. Sunt ușor de deslușit părțile rămase din inscripțiile originare latine, ale căror litere sunt cioplite cu o precizie clasică. În spatele blocurilor de piatră inscripționate se înalță un zid în care, la intervale regulate, se adâncesc niște firide misterioase. Sunt locașurile în care erau introduse capetele berbecilor de bronz ale galerelor capturate în luptă. Berbecii ieșeau perpendicular din zid și erau treizeci și cinci în total. Era imens, era cel mai mare monument cu berbeci capturați cunoscut în Antichitate în ținuturile mediteraneene. Era un trofeu în toată splendoarea lui barbară, împodobit cu arme luate cu forța.
Însă, cum orice roman știa, victoria stă în mâinile zeilor, încât zeii nu au fost uitați nici aici. În spatele celor două ziduri, mai sus pe versant, se afla un imens sanctuar în aer liber închinat lui Marte, zeul războiului, și lui Neptun, zeul mării. Exista și un altar în aer liber închinat lui Apollo, zeul luminii. O friză sculptată celebra procesiunea triumfală de la Roma care marcase victoria. Vastul complex se întindea pe circa trei mii de metri pătrați.
Monumentul poate fi considerat piatra de temelie a Imperiului Roman. Și e cât se poate de potrivit că a fost înălțat în Grecia, la o mie de kilometri de Roma, nu în Italia. Acest monument amintea de o bătălie care a avut loc în apele aflate mai jos de el, Bătălia de la Actium. A fost o luptă pentru inima Imperiului Roman, pentru a decide dacă centrul său de greutate avea să fie la răsărit sau la apus. Și cum Europa e copilul Imperiului Roman, născut în urma acestei bătălii, lupta de la Actium a fost cu adevărat un moment de cotitură în istorie.
Bătălia a reprezentat și două moduri de a lupta, eterna posibilitate de a alege între strategia convențională și una neconvențională. O tabără reprezenta certitudinea aparentă: trupe numeroase, echipament de ultimă oră și bani din belșug. Cealaltă nu avea fonduri și se confrunta cu opoziția de acasă, dar avea experiență, imaginație și cutezanță. O tabără s-a bazat pe așteptarea inamicului, pe când cealaltă a mizat totul pe atac. O tabără a căutat confruntarea frontală, cealaltă a ales o abordare indirectă. Chiar și astăzi, asemenea chestiuni rămân esențiale în dezbaterile în materie de strategie.
Într-o zi de septembrie, acum mai bine de două mii de ani, aproape două sute de mii de oameni aflați la bordul a șase sute de corăbii de război au luptat și au murit pentru supremația asupra unui imperiu care se întindea de la Canalul Mânecii la Eufrat și, până la urmă, avea să se extindă și mai mult, de unde e situat azi orașul scoțian Edinburgh până la Golful Persic. O femeie și doi bărbați rivali țineau în mâinile lor soarta lumii din jurul Mediteranei. Acea femeie, însoțită de slujnicele ei, a fost una dintre cele mai faimoase regine din istorie: Cleopatra.
Cleopatra nu a fost doar regina inimilor și întruchiparea farmecului, un personaj imortalizat de William Shakespeare, ci și una dintre cele mai strălucite și mai ingenioase femei din istoria politicii. A fost una dintre marile întrebări ale istoriei virtuale. A avut sânge macedonean, persan și, lucru plauzibil, și egiptean. Puține femei au jucat un rol atât de important ca al Cleopatrei în cadrul tacticii și strategiei folosite într-un război care a modelat lumea.
Iubitul ei, Marcus Antonius, cel pe care Shakespeare îl pune să folosească cuvintele „Prieteni! Cetățeni! Romani!“ și care l-a elogiat pe Iulius Caesar în Forum după Idele lui Marte, iar mai apoi l-a răzbunat în luptă la Philippi, i-a fost Cleopatrei alături în luptă. În tabăra adversă era Octavian Caesar, adică viitorul împărat Augustus și, poate, cel mai măreț fondator de imperii din lumea occidentală. Alături îi era Marcus Vipsanius Agrippa, mâna lui dreaptă și un amiral indispensabil. Deși e trecut adesea cu vederea, Agrippa a fost adevăratul arhitect al victoriei. El și Octavian au format una dintre cele mai bune echipe de conducere din istorie. Sora lui Octavian și soția de care Marcus Antonius divorțase recent, Octavia, era prezentă la Actium doar cu spiritul, ea fiind de fapt la Roma. Deși de obicei e considerată respectuoasă și apăsată de o îndelungată suferință, Octavia a fost de fapt o spioană pricepută, plasată chiar în patul principalului rival al fratelui ei.
CARTEA
După asasinarea lui Iulius Caesar, de Idele lui Marte, în 44 î.Hr., și înfrângerea conspiratorilor care l-au ucis, în confruntarea de la Philippi, lupta pentru puterea supremă la Roma s-a dat între doi rivali extrem de dârji și ambițioși: Marcus Antonius și tânărul Octavian, moștenitorul ales de Caesar. Când Antonius s-a îndrăgostit de cea mai puternică femeie din lumea antică —Cleopatra, regina Egiptului —, zădărnicind astfel ambiția lui Octavian de a conduce singur imperiul, lupta dintre cei doi a degenerat într-un nou război civil. În anul 31 î.Hr., la Actium a avut loc una dintre cele mai mari bătălii navale din Antichitate, la care au luat parte mai mult de 600 de nave și circa 200.000 de oameni, dar şi o regină. A câștigat-o Octavian, iar Antonius și Cleopatra s-au sinucis.
Bătălia de la Actium a avut urmări de maximă însemnătate pentru Imperiul Roman. Dacă Antonius și Cleopatra ar fi câștigat, capitala imperiului ar fi fost strămutată din Roma la Alexandria, iar latina ar fi devenit a doua limbă în imperiu, după limba greacă, vorbită în Răsăritul mediteraneean. Victoria lui Octavian, devenit Augustus, a permis instaurarea unui regim politic nou, în care republica era mai curând o formă fără fond, condusă de un monarh cu puteri depline, cel care este considerat pe bună dreptate primul împărat roman.
În această reconstituire livrescă splendid repovestită de Barry Strauss – o autoritate în istoria Antichității – sunt prezentate Bătălia de la Actium și consecințele ei, cu tot dramatismul și cu acribia pe care le merită. Războiul care a creat Imperiul Roman este o carte esențială, subtilă și captivantă, având în centrul ei trei dintre cele mai impunătoare figuri ale lumii antice.