Oarecum ascuns în spatele tărăboiului provocat de serialul Inelele puterii, există o altă franciză heroic fantasy care a cucerit întreaga lume și care și-ar dori, și ea, o lungă și profitabilă prezență în lumea divertismentului. Și, în vreme ce privesc la succesul noului Game of Thrones și la spectaculosul eșec al așa-zisei adaptări televizate după Tolkien, fanii genului așteaptă să vadă dacă noul film Dungeons & Dragons, care va fi lansat în primăvara viitoare, va reuși să dea lovitura. Pentru că filmul este bazat pe probabil cea mai de succes franciză de jocuri din istorie. Una care se apropie cu pași repezi de aniversarea a jumătate de secol de existență, timp în care a intrat în cultura populară, a provocat scandaluri și panică și a influențat o mulțime de personalități, de la Stephen King la Elon Musk.
Pe vremea când Tolkien se stingea din viață (2 septembrie 1973), în Lake Geneva, Wisconsin, un tânăr martor al lui Iehova care se lăsase de liceu, Gary Gygax, începuse să piardă vremea în subsolul casei părintești jucând jocuri de război pe hârtie cu prietenii. Gygax se distra recreând pe masă bătălii celebre, folosind raportoare și rigle, cu soldăței de jucărie reprezentând batalioane de infanterie, cavalerie și artilerie. Acestea au evoluat repede în ceea ce a primit numele de Dungeons & Dragons (D&D), jocul care, cum nimeni nu și-o închipuia atunci, avea să devină cel mai celebru joc de rol din istorie. Ideea este simplă, explică „The Guardian“: „Fiecare jucător alege să fie un personaj într-o misiune. Există, de asemenea, un maestru al jocului numit Dungeon Master, care creează obstacole, provocări și monștri în timpul «călătoriilor» jucătorilor. Se folosesc zaruri pentru a introduce un element de noroc, unele cu până la 20 de fațete“.
Nu e de mirare că, în primele variante, pentru acest joc medievalo-fantastic făcut din hârtie Gygax s-a inspirat din opera lui Tolkien și, de asemenea, nu e de mirare că, atunci când D&D a fost lansat comercial, în 1974, moștenitorii scriitorului britanic s-au adresat tribunalului, motivând o încălcare a dreptului de autor.
D&D, departe de jocurile video de azi, făcea apel la imaginația jucătorului și la plăcerea acestuia de a juca. Era de fapt o cutie de carton ce conținea trei fluturași cu reguli de joc, câteva alte materiale de referință, totul la un preț cam piperat în epocă, de 10 dolari. Probabil că Gygax și celălalt creator al jocului, Dave Arneson, nu și-au închipuit că acesta era punctul de pornire pentru o industrie care acum valorează zeci de miliarde de dolari, declinată în jocuri video, cărți, filme, emisiuni TV, canale YouTube, plus inevitabilele figurine și, din 2024, un parc tematic.
Cu toate acestea, în 1979 D&D a primit o lovitură serioasă, care putea fi chiar fatală, odată cu mult mediatizata dispariție a unuia dintre cei mai buni jucători, un băiat de 16 ani, James Dallas Egbert III. După o perioadă în care tabloidele au creat o adevărată isterie, tânărul a reapărut, dar în scurtă vreme s-a sinucis, fără ca cineva să știe exact motivele. Mulți „gardieni ai moralei“ s-au întrebat, cu voce tare, dacă nu cumva D&D este teribil de periculos, deoarece jucătorii lui riscă să piardă contactul cu realitatea și să se rătăcească definitiv în lumea lor fantastică.
În 1982, filmul TV Mazes and Monsters (filmul de debut al lui Tom Hanks) aducea povestea și mai mult în atenția opiniei publice. Era bazat pe un roman pe care scriitoarea Rona Jaffe îl produsese în 1981 în mare grabă (ca să nu-i fure cineva ideea) și care, la rândul lui, se bazase doar pe articolele presei de senzație.
Era momentul în care în SUA debuta cunoscuta „panică satanică“, o isterie în masă bazată pe ideea că anumite forme ale culturii populare, cum ar fi muzica heavy metal sau Dungeons & Dragons, duc la presupuse „ritualuri satanice“. Alta ar fi fost percepția publică a jocului dacă Steven Spielberg ar fi putut, așa cum a vrut (dar a fost împiedicat de drepturile de autor), să introducă Dungeons & Dragons în uriașul lui succes din 1982, ET: The Extra-Terrestrial.
Dungeons & Dragons a supraviețuit controversei și a devenit gigantica franciză de azi. Mai mult, pandemia i-a priit de minune: numai în 2020, vânzările D&D au crescut cu 33%, al șaselea an de creștere consecutivă. Se pare că, închiși în casă cu un puști amator de Dungeons & Dragons, membrii familiei au învățat și ei să joace. De asemenea, scrie „The Guardian“, pandemia a adus schimbări și în modul de a juca, fanii apelând pentru partide la Zoom, Teams sau Skype. A crescut și numărul celor care au urmărit partidele în streaming pe platforme precum Twitch sau YouTube, Dungeons & Dragons devenind, la fel ca șahul online, un „sport de spectatori“.
Pe urmă, în această vară D&D a primit o nouă injecție de vitalitate datorită serialului Stranger Things. Eroii seriei au fost întotdeauna jucători pasionați de D&D, monștrii din serial (Demogorgona, Vecna etc.) sunt luați din joc. Nu e de mirare, creatorii Stranger Things, frații Matt și Ross Duffer, sunt mari amatori și spun că jocul a fost una dintre cele mai mari influențe asupra procesului lor creativ. La fel spun și David Benioff și D.B. Weiss, cei cu Urzeala tronurilor, iar George R.R. Martin a fost Dungeon Master pentru un joc similar. Mari jucători sunt și Vin Diesel (care a corupt-o și pe respectabila Judi Dench) și Elon Musk, omul care poate declanșa un nou trend (pop)cultural cu un singur tweet. La fel cum un alt pasionat a fost Robin Williams.
Mai rămâne acum ca Dungeons & Dragons să reușească ceea ce, încă, n-a reușit: să se transforme în franciza dominantă a lumii filmelor și serialelor TV pe care le-a inspirat în lunga lui istorie.