Nu intelegeam de unde e atit de informat. Era altfel decit studentii si colegii mei de la Bucuresti. Mi-a spus ca vrea sa invete sa mearga pe patine cu rotile, ca face zilnic antrenamente pentru asta si ca vrea sa slabeasca cinci kilograme pentru un performance. Categoric era altfel! Ceva era in neregula cu el, probabil ca e nebun, am hotarit la repezeala. Vorbele lui totusi m-au facut sa mai meditez si am inceput apoi sa-l urmaresc. Pentru ca scena din tara e minuscula, ne tot intilneam sporadic prin diferite locuri.
In 2004 m-a invitat sa prezint la Galeria Vector filmul Dacia 1300, generatia mea. Am dormit la el acasa si i-am cunoscut familia. I-am intilnit prietenii si colaboratorii cu care a construit Asociatia Vector si Bienala „Periferic”.
Vizita la Iasi m-a ajutat sa inteleg mai bine munca lui. Dupa doi ani, Matei a venit la Stockholm, invitat de IASPIS, pentru a tine un artist talk la Moderna Museet. Din pacate, nu am reusit sa-l aud vorbind acolo, totusi am reusit sa ne vedem si sa vorbim citeva ore acasa la mine. Am continuat sa ne vedem atunci cind veneam prin tara. Anul acesta ne-am intilnit din nou la Stockholm si chiar am avut o prezentare impreuna la wip:konsthall. Matei are un talent retoric deosebit, ii place mult sa vorbeasca. Vorbeste mult si acesta este punctul lui tare.
In decursul acestor ani l-am urmarit de la distanta pe Matei. Cu toate ca nu am reusit sa vad niciodata nici o lucrare pe viu, m-am informat mereu cind am avut ocazia s-o fac. Am citit despre Bienala „Periferic”, despre Asociatia si Galeria Vector, despre festivalul de film, centrul de arta contemporana, expozitiile nationale si internationale s.a.m.d. In acesti 13 ani, Iasul a devenit un oras important in peisajul artei contemporane si asta in mare parte datorita lui. Matei Bejenaru nu este doar artist, director de bienala, vizionar etc., el este o institutie in sine si are un loc special in arta contemporana romaneasca. Astept sa-i vad urmatoarele proiecte.
19 august 2008, Stockholm
www.forma12.com