Copiii au nevoie de activități fizice extrașcolare, pentru a descărca energia și stresul cotidian. În funcție de abilitățile lor reale sau imaginate de părinți, juniorii patriei frecventează cluburi de karate, tenis de masă sau de câmp, dans de toate felurile sau, mai nou, înot. Lista este mult mai lungă, însă deja s-a înțeles ideea.
Recent am surprins o conversație între doi tătici. Scrima este foarte bună, zice unul, dar nu știu dacă să-l dau pe al meu la floretă sau la sabie, exclus spadă fiindcă e prea grea. Partea rea, atunci când asculți ceva fără să vrei, este că nu poți interveni în conversație fără să pari indiscret. Am rămas cu gura căscată și cu trei întrebări. Ce este floreta? Ce este spada? Ce este sabia? Crezusem că scrima e numai una, oameni care încearcă să se taie reciproc și niște unii care le acordă puncte. Acum aflu că sunt trei arme distincte. Hai pe Google.
Da, dragii mei, se pare că scrima implică trei discipline distincte. Prima este floreta. Cea mai mică și mai ușoară dintre arme, se pretează copiilor mai firavi. Este o armă de împungere, adică nu poți tăia pe nimeni. Ai voie să-ți atingi adversarul doar de la brâu în sus, dar fără a-l croi peste mâini sau cap. Este nevoie, așadar, de multă precizie pentru a face punctul.
Spada, de care tăticul respectiv nu voia să audă, este un fel de floretă mai mare. Așadar tot prin împungere își face treaba, dar se adresează copiilor mai vânjoși, fiindcă este grea și nu ai voie să folosești ambele mâini, ca în filmele cu Făt Frumos. Avantajul constă în faptul că ai voie să-ți împungi adversarul oriunde, primești punct inclusiv dacă îl înțepi în pantof, marea condiție fiind să pui pe vârful armei o presiune de măcar 750 de grame pentru minim două milisecunde. Este disciplina la care marea campioană Ana Maria Brânză și-a transformat concurența în șvaițer.
Mare grijă cu sabia, fiindcă sabia taie, chiar dacă tăticul nu a părut îngrijorat de această caracteristică. Ai voie să-l feliezi pe sărmanul oponent, dar numai în partea superioară a corpului.
Evident, există un costum special care te protejează, fiindcă vorbim totuși despre un sport, chiar dacă la bază a fost un mod de luptă în războaie sau în dueluri. Mă bucur că nobila artă a mânuirii sabiei dăinuie prin sport de confruntare directă. În același timp, mă bucur că arta mânuirii arcului nu și-a găsit corespondent într-o competiție sportivă om contra om, fiindcă spiritul civic m-ar fi obligat să devin indiscret și să trag de mânecă pe orice tătic care ar spune că se gândește să-și dea copilul la arc.