Cu doar două zile înaintea premierului Mark Rutte la București, România a făcut o cumpărătură modică de 44 de milioane de euro de la o companie olandeză, două nave de pompieri. Realpolitik, cum ar veni, dat fiind că numai un singur partid din coaliția de guvernare din Olanda ne-ar mai sta în calea accederii la Schengen.
Și vizita în sine a lui Rutte e un semn că, cel mai probabil, cei acuzați că ne țin în afara spațiului european fără vize vor închide ochii tura asta și ne vor da undă verde. E și asta o victorie a României à la Pirus, după ce din 2007 stăm pe tușa Schengen. Motivul: monitorizarea statului de drept, mai pe scurt MCV.
Ce să se facă și Europa astăzi, în condițiile în care nici noi și nici bulgarii nu mai suntem copiii răi ai Uniunii, ci Budapesta este copilul teribil al iliberalismului pe aceste meleaguri? De nevoie, ne va primi în Schengen, cu atât mai mult cu cât proximitatea războiului ne face importanți. Iarăși românii au avut noroc, deși n-au făcut mare lucru ca să și-l caute. O mare îmbunătățire a situației Justiției sigur nu am constatat după asaltul animalic dat de Dragnea și care nu are nici o șansă de a fi îndepărtat, prin efectele sale, prea devreme. Coana Europă are tura asta mâna imobilizată la spate, trebuie să ne dea drumul înăuntru. Adio cozi la vămile spre Marea Neagră a bulgarilor sau Mediterana grecilor! Adio cozilor ca norii lungi pe șesuri făcute de tiruri la granițe!
N-ai cum să nu te întrebi în ce au călcat politicienii din această mirifică guvernare pesedisto-iohanneză de se vor pomeni cu așa chilipir pentru care îi va consemna în istorie. Ciucă, omul care ne-a băgat în Schengen. Te și bușește râsul.
Îndată îi expiră și lui Iohannis lungile mandate și chiar nu prea avea ce pune pe masă, în afară că a luptat atâta cu PSD, până l-a luat și l-a pus fix în capul mesei sale. Asta cu Schengen mai seamănă a ceva, a puțină cărniță pe-un os cam lipsit de calciu.
Un argument forte servit Bruxellesului de guvernanții actuali este că, dacă nu intrăm mai repede și în uniunea vamală, o să crească euroscepticismul în România și-o să înceapă lumea să înjure și mai abitir UE. UE și 5G-ul, noii dușmani de clasă, care va să zică. Rareș Bogdan a plusat inutil și i-a anunțat în Parlamentul european că am putea, la o adică, să provocăm și o criză alimentară dacă ne mai enervează mult și ne țin „olandejii“ la poartă.
Nu cred că ne primesc în Schengen de tremurul amenințărilor lui Rareș Bogdan și nici datorită carismei lui Klaus Iohannis. Pur și simplu situația a devenit ridicolă pentru continentul european care clamează unitatea în fața agresorului de la Moscova și nu ne mai poate ține afară, în vreme ce tura asta chiar are nevoie de ceva de la noi. În sfârșit, UE nu mai duce la târg România ca pe un cal costeliv doar ca să o facă de râs. Ne-am scos!
Există totuși o veste bună. Un Mecanism de Cooperare și Verificare vetust, scos în față tot timpul când venea vorba de aderarea noastră la Schengen, este înlocuit de un altul care, de data asta, nu se mai aplică doar României și Bulgariei, ci tuturor membrilor. Se numește condiționarea banilor europeni de respectarea statului de drept. Derapezi uluitor, Bruxellesul taie mălaiul. Mi se pare mai eficient. În sfârșit, au devenit mai pragmatici și europenii ăștia.
P.S. În 2012, acum un deceniu, fostul primar de Iași și pe vremea aceea președinte al Consiliului Județean Iași, Constantin Simirad (care a murit în 2021), inaugura la Aeroportul Internațional Iași „Terminalul Schengen“. Era, în fapt, un terminal sub forma unei cutii de tablă (mai funcționează și azi pentru cursele interne). Când terminalul era gol și bătea vântul, tabla scotea niște zgomote înfricoșătoare, de final de lume. Sper ca, în semn de omagiu, după ce intrăm în Schengen, actuala conducere a aerogării să direcționeze primii pasageri de după aderarea formală prin terminalul lui Simirad, botezat premonitoriu „Schengen“. Spre deosebire de acesta, unii vor putea așadar apuca ziua în care va fi folosit, chiar și simbolic, pentru destinația lui inițială, nu doar pentru a lua „rata“ de Otopeni.