Tot privea inapoi, verifica rezultatul si nu era deloc multumit. Chibzuind mai bine, si-a dat seama unde gresea: V-urile lasate in praf de cauciucul unui tractor arata mai degraba a Y-uri.
Pentru a reusi asemenea urme, unul dintre calciie trebuia potrivit pe la mijlocul celeilalte talpi. Proba si noua metoda, dar tot nu i-a placut cum iese. Renunta imediat ce si-a dat seama ca merge caraghios, fara nici un rezultat credibil. Asa ca hotari sa-si continue drumul pasind precum Charlie Chaplin.
Tocmai cind s-a aplecat sa culeaga un bat, un baston potrivit personajului intruchipat, se simti urmarit. La vreo douazeci de metri in fata, aparuse ca din senin un alt copil oarecare, poate deosebit de primul doar prin aceea ca era ras pe cap.
Chelul il inspecta neclintit, in tacere, tinin-du-si pumnii strinsi in dreptul pieptului. Parea ca vrea sa-l atace, dar si s-o rupa la fuga inapoi, in acelasi timp. Charlie nu-l cunostea, sigur nu-l mai intilnise vreodata. Isi strinse si el degetele pe bat, ridicindu-l amenintator deasupra capului, dar in aceeasi postura de copil care vrea sa atace si, totodata, s-o rupa la fuga inapoi.
Dar iata ca intimplarea – sau propriul orgoliu ranit, sau treburile importante pe care le aveau de facut in directii opuse, sau toate la un loc – le-a incrucisat nemilos drumurile. Rind pe rind, ca pe o uriasa tabla de sah, au inceput sa inainteze timid unul spre altul.
Chelul se apleca, cauta zadarnic in jurul sau un bat ori vreun bulgare, asa ca nu avu de ales si ridica din colb o balega uscata, pregatindu-se s-o arunce in capul celuilalt. Astepta reactia. Adversarul se muta un pas in lateral, inspre lanul de porumb, si mai facu un pas inainte. Chelul, la fel.
Au avansat fiecare pe marginea lui, pina cind distanta dintre ei s-a micsorat ingrijorator de mult. Ambii tremurau pe picioare, ar fi vrut sa se priveasca ochi in ochi si poate chiar ar fi facut-o daca acestia nu ar fi fost inecati in transpiratia care li se scurgea de pe frunte. Insa nici unul, nici altul nu dadea semne ca intentioneaza sa paraseasca rusinos tabla de sah.
Au ramas asa, incremeniti – citeva secunde cit o vesnicie –, amenintindu-se reciproc, unul cu o balega uscata, celalalt cu un bat. „Daca tragi, trag!” „Si eu la fel!” Apoi, ca si cum s-ar fi inteles brusc intre ei, s-au strecurat unul pe linga altul si au rupt-o la fuga in directii opuse.