„Suplimentul de cultură“ vă prezintă în avanpremieră un fragment din romanul Donnatela, de Beatris Serediuc, care va apărea în curând în colecția Ego. Proză la Editura Polirom.
– Fragment –
Bondaru ne-a mai chinuit pe toți cu amenințări o vreme, după care s-a potolit brusc. Știu pentru că în ziua în care și-a făcut una dintre apariții la noi acasă (cu circul aferent), am dat primul extemporal la matematică la care am luat nota 3. Nota 5 era de trecere, nota 4 era rușinoasă, nota 3 era alarmantă. Căzusem deci, de la rangul de elevă bună, în dizgrația treiului și știam exact cum se întâmplase: de la o vreme, exercițiile și problemele de matematică erau mai dificile decât înainte și presupuneau atenția și concentrarea mea în timpul orelor. Or, eu de-abia puteam urmări profesorii: cădeam într-un soi de reverie care mă catapulta din prezent în constructul meu imaginar, din care puteam reveni din când în când, ca să nu par prea îndepărtată de realitate. Și-n plus, de teamă că ar putea fi descoperită de careva din familie, duceam cu mine agenda muncitorească de scris poezii la școală. Când mă plictiseam la ore, o scoteam și m-apucam de scris fragmente de vise ori încercări nenumărate de versuri. Cu toate astea, orice ar fi predat profesorii de română, germană sau chiar geografie, puteam intui ușor și prinde din urmă. Țineam pasul fără probleme, chiar dacă nu eram complet atentă în clasă. Cu matematica însă a început sa fie tot mai greu, pierdusem șirul lecțiilor, iar temele pentru acasă le copiam în pauze de la colegi. M-am trezit în fața extemporalului cu mintea goală de soluții la șirul de exerciții din fața mea și, deși Adelina mi-a scris un bilețel cu formule pe care mi l-a pasat într-un moment de neatenție al profei, n-am știut să le aplic. Am ieșit de la școală teribil de indispusă. Aici era teritoriul unde puteam ține lucrurile sub control și acum mi se întâmpla asta. Era joi, era frig și ploua mărunt. Simțeam nevoia să mă ascund sub o pătură, cu una din cărțile mele, și speram ca Ionuț să fie plecat pe undeva ca să am camera pentru mine. Însă, cum am intrat în casa. am știut că e mare tărăboi. Norul des de fum de țigară anunța treaba asta mereu, era Sfântul Duh al tărăboiului.
Nu doar că Ionuț era în cameră, dar mai erau și Robi, amărât nevoie mare, și Florinel, gălăgios ca o talangă agitată. În bucătărie se striga și se înjura ca pe uliță. Bondi o amenința pe mătușă-mea cu bătaia, cu blestemele, cu falimentul, ca în următorul minut să înceapă să plângă că o iubește ca pe ochii din cap și să se jure pe toate cele că n-o să-i mai greșească în veci. Maica-mea se rățoia la Bondi, Nelu la maică-mea, mătușă-mea la Nelu, Nelu la Bondi și Lenuța la toți. Știam deja de la ai mei că Bondi era din nou prezent zilnic la magazin, cu amenințări și declarații de dragoste nenumărate și o urmărea pe Florentina atunci când pleca spre casă, încerca să pătrundă în apartament, ba chiar i l-a luat pe Florinel într-o seară, dar i l-a adus înapoi după o oră-două, căci micuțul nu s-a oprit dintr-un fel de plâns-strigăt nici un minut și i-a înnebunit pe toți acoliții lui Bondi. Zece zile de circ au culminat cu amenințarea că se aruncă de pe geam și, dacă nu moare, dă foc la magazin (amenințarea originală a lui Nelu).
Și-apoi, a doua zi, când ne pregăteam cu toții pentru ce-i mai rău, Bondi a dispărut fără urmă. Din apartamentul Florentinei lipsea caseta ei cu bijuterii, iar din magazin toate cartușele de țigări. Pagube colaterale, de care Florentina s-a plâns doar ca să evidențieze faptul că n-are destule bijuterii și să dea indicii de cadouri. Țigările erau alt șmen de-al lui Bondi și nu i-au făcut mare gaură în buget. O săptămână a stat cu frică, în așteptarea următorului scandal, care a tot întârziat să apară. Apoi Bondi a fost văzut în alt cartier, coborând dintr-o decapotabilă, la brațul unei blonde. Vestea a circulat ca varicela în grădiniță, într-o singură după-amiază întreaga scară era la curent, plus mătușă-mea, care a venit glonț la noi, unde a convocat-o pe Lenuța, să spună tot ce știe. Nu am fost prea atentă la ce-au pălăvrăgit ei în zilele alea, însă a urmat o serie de schimbări radicale din partea Florentinei, care a început să se poarte ca o nebună.
Să fie posibil?, m-am întrebat. Ca pasiunea aia pe care o vedeam la vedete pe MTV sau în romane de dragoste siropoase, Tudor și Micaela din Invitație la vals, Nicole și Tom de la Hollywood, Kurt și Courtney de pe MTV, Isaura și Leoncio din Sclava Isaura? Era posibil ca Florentinei să i se aprindă beculețele după el, după tot tărăboiul tembel, declarațiile de dragoste febrile urmate de amenințările cu violul, incendiul și moartea? Era posibil ca doi oameni din cartier, așa ordinari cum erau ei doi (deși, da, Florentina era oacheșă, zveltă și sexy), să se iubească așa, ca-n filme și ca pe MTV? Îmi părea neverosimil. Iubirea era afară din cartier, departe de blocurile urâte și familiile noastre guralive. Ca să găsești iubirea trebuia să fugi departe de ele și probabil departe de România, țara asta năclăită în ardei copți, țuică și vise americane.
Florentina a dat comandă pentru un panou luminos gigantic, cel puțin în comparație cu ce văzuserăm noi până atunci, Flory SRL, cu beculețe pâlpâitoare cum nu mai văzuse cartierul niciodată.
Apoi, după o ceartă îndelungă cu strigăte și încă o seară în ceața Sfântului Duh al tărăboiului, l-a concediat pe taică-miu, sub pretextul că din cauza lui a ajuns la neînțelegeri cu Bondi și-apoi el a plecat și și-a găsit o gagică nouă și blondă, și-acum Florinel cu Robi nu mai au tată și nici magazinul țigări, și suntem toți pe cale să ne ducem dracului.
CARTEA
Ajunsă în pragul adolescenței, Donnatela își vede familia destrămându-se sub presiunea problemelor tipice pentru periferiile orașelor românești din anii ’90: șomaj, sărăcie, declasare, alcoolism. Salvarea ei din abjecția cotidianului stă în poezie, grație căreia trăiește scurte momente de evadare, când „se extrage din real“, înălțându-se deasupra ființelor și lucrurilor ce o înconjoară.
Nu durează însă mult și „agenda muncitorească de scris poezii“ îi este descoperită, iar ea însăși este ridiculizată. Donnatela își arde atunci textele și devine o adolescentă rebelă care își va trăi, asemenea tuturor oamenilor, inițierea în viața pământească. Povestea ei, desfășurată pe fundalul mizer și pitoresc al unui cartier timișorean, seduce poate mai ales prin îmbinarea de candoare și brutalitate, de umor benign și sarcasm în zugrăvirea tribulațiilor eroinei ce își caută propria cale în mijlocul unei lumi în derută.
AUTOAREA
Beatris Serediuc (n. 1981, Timișoara) a absolvit Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării din cadrul Universității de Vest, Timișoara, și un master de Creative Writing la aceeași universitate. A publicat în reviste literare și antologii, obținând premii pentru poezie și proză scurtă. Primul său roman, Varză, a câștigat concursul de debut al Editurii Adenium în 2013, când a și fost publicat. În anul 2022, la Editura Casa de Pariuri Literare i-a apărut volumul de poezii manual de realcătuire a sinelui.