Comunicatorii actualului guvern au inventat o formulă care să îi scutească de prea multe amănunte care să obosească mintea românilor: „traversăm o perioadă de crize suprapuse“. Claie peste grămadă. Unele peste altele. Crizele s-au strâns într-o movilă. E drept, cele din prezent n-au fost rodul incompetenței guvernamentale, ci externe, dar culegem cu prilejul celor noi roadele tuturor semințelor puse la germinat în ultimii 32 de ani. Noi nu ne-am făcut nici măcar iarna sanie și vara car, așa că suntem, ca de obicei, la mila vremurilor, fără capacitatea de a naviga inteligent prin belelele abătute asupră-ne.
În timp ce scriu acest text, Parlamentul tocmai a votat majorarea numărului de membri din Consiliul de Administrație al EximBank, bancă de stat. În ultimul an s-au înființat enorm de multe posturi bugetare, adevărate sinecuri. Este, evident, metoda protipendadei politice de a-și pune la adăpost de „crizele suprapuse“ neamurile și prietenii intimi, după ce au mărit taxele pe afaceri și au făcut încasări mai mari la bugetul de stat prin forța inflației galopante. Niciodată nu e criză pentru toată lumea. Oamenii de business obișnuiesc să spună că în orice criză se nasc oportunități de piață, dar nu la acestea se gândește guvernarea-monolit de stânga-dreapta-mprejur care s-a instalat comod.
Cu mult tact și chiar eleganță, amnistia visată de Ponta, Tăriceanu și mai ales Dragnea a venit în Justiție taman în perioada de „crize suprapuse“, când lumea e năucă și-și vede de supraviețuire. 70% din dosarele instrumentate de procurorii anti-mafia, după unele estimări, se vor evapora. Se vor prescrie cele mai multe dintre dosarele care-i privesc pe politicienii de rang înalt, dar, laolaltă cu aceștia, vor scăpa și tot felul de alți răufăcători. Cum s-a întâmplat asta? Prin obosirea atenției opiniei publice și cu complicitatea inclusiv a unei părți din sistemul judiciar. S-au înțeles între ele puterile în stat. Să mai zică acuma cineva că Iohannis nu lasă și el ceva moștenire poporului, căci pe partea de Românie educată lucrurile s-au tranșat: abandonul școlar (ciclurile primar și gimnazial) a ajuns în mediul rural la 23,1%, iar în cel urban la 8,2%.
Oboseala oamenilor va fi tot mai mare, pe măsură ce avansăm în iarnă și peste crizele suprapuse din prezent se vor mai suprapune alte și alte crize. Criza e noua normalitate, în vârtejul unor schimbări tectonice la nivel global.
În contextul reașezării economiei care se întoarce în matca națională dinspre globalizare, țintelor de reducere a emisiilor de carbon și a îmbătrânirii populației în statele cu economiile de piață cele mai dezvoltate (și de aici presiunea infernală pe sistemele de pensii și de sănătate), fenomene precum inflația sau energie la prețuri exorbitante vor fi aici, cu noi, pentru multă vreme. Și asta indiferent cât de repede s-ar putea încheia războiul dus de Federația Rusă cu Ucraina. Guvernele vor fi nevoite să se împrumute tot mai mult ca să acopere diferențele de preț pentru populație la gaz sau electricitate, ca să realizeze tranziția spre energia regenerabilă și ca să susțină pensiile și asigurările medicale.
Și acestea de mai sus încă sunt lebede negre pe care le cunoaștem, pe altele nici nu le zărim încă.
Crizele suprapuse vor duce, în primă fază, la alegeri câștigate de forțe politice obscure pe care deja le cunoaștem sau care încă nu au apărut, dar care vor capitaliza din frica oamenilor de necunoscut și din nemulțumirile sociale care se vor adânci.
Din acest motiv, doi ani până la următoarele alegeri generale din România sunt o eternitate, iar credința PSD și PNL că își vor păstra fiecare felia electorală neatinsă și vor guverna împreună până la adânci bătrâneți este în cel mai bun caz naivă.