Solutia: multiplicarea formulei, pentru aproape toti anii din 2001 incoace si de-aici incolo fiind desemnate tandemuri, cind nu chiar triouri (pentru 2010 sint anuntate Essen-Istanbul-Pecs) sau regiuni intregi (partenerul Sibiului, Luxemburgul, atragind intreaga „Mare regiune” din jurul sau, prelungita in Belgia, Franta si Germania). Fara a mai lua drept model anul 2000, cind cifra atit de rotunda a justificat suspendarea limitelor si extinderea la… noua „capitale culturale”, simbolic infratite la intrarea in secolul 21 si in mileniul 3: Avignon, Bergen, Bologna, Bruxelles, Cracovia, Helsinki, Praga, Reykjavik si Santiago de Compostella.
Proiectul si-a dezvaluit rapid resursele si avantajele: mari mobilizari de forte artistice zonale, sustinere financiara de la bugetele centrale, locale si din economie cu sume de care cultura n-are altfel parte niciodata, investitii in infrastructura extrem de utile oraselor respective, atractivitate turistica, deci profituri de tot felul, cuantificabile in bani sau tinind de imagine, de prestigiu s.a.m.d. Astazi, emblema „Capitalei culturale europene” e foarte cunoscuta si atrage multa lume, artisti si public local si international. Una peste alta, cit de eficient sint cheltuiti banii alocati e greu de spus; dar e limpede ca proiectul e pozitiv, ca ideea a fost una „de succes”.
Merita incercat!
Poate fi ea reprodusa si la scara unei singure tari? Probabil ca in statele mai mici ar fi prea mult; insa in cele mari sau mijlocii, ansambluri de regiuni cu multe orase de dimensiuni apreciabile, centre importante, cu traditii si cu viata urbana complexa, s-ar zice ca da! Romania, a saptea tara ca marime din Uniunea Europeana, intra in categorie: judete multe si provincii cu istorie si memorie culturala bogata, citeva zeci de orase care au jucat si joaca roluri de nuclee regionale, fiecare cu presa, edituri, teatre, muzee si galerii de arta, biblioteci, cu grupuri de scriitori, artisti, intelectuali respectabili. Daca se vor putea aloca de la bugetul central sume atit de considerabile pe cit anunta actualul ministru al Culturii, plus ce-ar veni de la administratia locala, din sponsorizari si publicitate, proiectul anual al unei „Capitale culturale romanesti” ar avea toate sansele unui succes si el mai mare decit ni-l putem imagina inainte ca lucrurile sa se puna in miscare. Merita incercat, deci!
As mai adauga ca momentul nu e intimplator: ideea prinde intr-o perioada in care economia merge fabulos, facind ca sumele gestionate de guvern sa creasca incredibil. Altfel spus, la anul 2008 si in urmatorii, statul isi permite sa lanseze si asemenea mari initiative culturale, pina nu demult fantasmagorice. Depinde – bineinteles – si de guvernele urmatoare, fara a caror sustinere nu va iesi nimic. Ar trebui sa conteze si continutul efectiv al proiectului, calitatea lui: daca vom avea o „Capitala culturala romaneasca” bine gindita si bine organizata, cu dosare de candidatura serioase si cu programe exigente, sub coordonari profesioniste, finantate in urma unor selectii riguroase, ideea s-ar putea dovedi extraordinar de inspirata. Ba chiar, daca nu le-a venit deja si altora, am putea furniza un model de urmat!
Iar daca nu se va face… ceva tot ramine: un bun proiect, cu bun potential…