Eu am vrut sa abandonez profesia de scriitor inainte sa o am, adica in timp ce scriam Drumul egal al fiecarei zile. Mi-am propus sa fie singura mea carte, si sa o fac atit de bine cit pot, pentru ca pe urma aveam sa abandonez scrisul si sa traiesc. Ca si alti colegi de generatie, gindeam pe atunci literatura in termeni religiosi si credeam (ceea ce cam gindesc si azi, dar nu in termeni la fel de radicali) ca este incompatibila cu viata. Viata literara mi se parea un amestec sufocant de ghetou si cartier rezidential. In ritualul ei intrau strategiile grupurilor, luptele si intrigile, aliantele, discutiile de breasla in circiuma scriitorilor etc.
Eu aveam alergie la cabotinism si boema, dispretuiam functiile administrative (pe care de altfel nu mi le oferea nimeni), si am respirat cinci ani printr-o carte in care vroiam sa nu mint, scrisa departe de mediul literar, dar in mijlocul unei minciuni permanente. Abia cu a doua carte devii scriitor profesionist. Dupa ce am mai cochetat un pic cu ideea abandonarii literaturii, am evadat din viata in literatura care m-a ajutat sa ies dintr-o depresie. Continuind sa fie religie, scrisul se transformase in tratament medical, ba chiar mi-a adus si drepturi de autor.
Dupa ’90, cei din jur mi-au reprosat ca am abandonat literatura. Eu nu gindeam in acesti termeni, stiam insa ca imi trebuie un timp ca sa inteleg ce este in jurul meu. Si din nou vroiam doar sa traiesc, ceea ce mi-a si reusit mai bine ca prima oara. Nu stiu cum evadeaza din literatura alti scriitori, dar probabil la fel, aspirati de viata normala.
Romanul dumneavoastra de debut, Drumul egal al fiecarei zile, ajuns acum la cea de-a cincea editie, va aparea anul viitor si in limba franceza. Cum credeti ca va fi primit acest roman in strainatate ?
Drumul egal al fiecarei zile, povestea „educatiei sentimentale” a unei adolescente in comunism care se loveste de moarte, ratare si compromis si gaseste o salvare iluzorie in iubire, a fost vazut de noua generatie ca o autofictiune. Editorul meu, Jean Mattern, crede ca va interesa parcursul unui personaj feminin tinar (altfel nu l-ar fi contractat), dar eu nu pot spune nimic dinainte. Dimineata pierduta a fost valorizata prin informatia istorica despre necunoscuta tara Romania, dar comunismul, asa cum il stim noi, nu este prea apetisant pentru lectorul occidental. In plus, piata literara occidentala este confruntata cu o supraproductie care merge in paralel cu scaderea continua a numarului de cititori. Dar sper ca voi vedea la anul, la Salon du Livre, in martie.
Letitia Branea isi va continua „drumul” in romanul Provizorat?
In afara de paginile cenzurate pe care le-am pus la loc in editia a treia, din 1991, nu am schimbat mai nimic din Drumul egal… la editiile ulterioare. (Am deja reputatia unui autor excentric, care isi tot rescrie cartile, dar de fapt singura cu adevarat rescrisa, si inca de doua ori, a fost Intilnirea). Acum insa am introdus un capitol pe care il pregatisem pentru Provizorat, dar mi-am dat seama ca ar intra mai bine in Drumul egal… Letitia Branea, devenita Arcan (cu pseudonimul literar Lelia Arcasu), este personaj principal in Provizorat. Actiunea se petrece dupa 10 ani, dar si (deocamdata) dupa 30. Sper sa termin Provizoratul pina la sfirsitul anului, asa ca termenul meu mental de publicare ar fi tot martie 2009.