E drept, n-am citit nici o stire despre vreun viol facut de eliberatorii de la rasarit, ceea ce stirbeste putin din renumele sub care s-au facut cunoscuti militarii marii puteri slave, dar presupun ca inca nu-i timpul pierdut.
Oricum, soldatii rusi veniti in vizita de lucru in Georgia isi merita decoratiile. Asa cum si le merita si cei care au luptat pentru eliberarea de tip rusesc a Ceceniei. Sau cei care au grija de independenta Transnistriei. Sau cei care… o sa mai vedem noi care – fiindca in ultima vreme Rusia pare sa fie tot mai interesata de independenta unor tari sau regiuni care ulterior i-ar putea deveni vasale.
Desigur, nu e ceva nou. Imperiul Rus – fie ca a fost tarist, sovietic sau postsovietic – a cautat mereu sa aiba grija de cit mai multe tari. Georgienii, de exemplu, nu sint la primul lor contact istoric cu grija mamei Rusia. Dupa primul razboi mondial si dupa destramarea Imperiului Tarist, Georgia si-a declarat independenta si a fost recunoscuta de jure ca stat independent de catre fortele aliate invingatoare in razboi. Mai mult, independenta asa-numitei Republici Democratice Georgiene a fost recunoscuta si de proaspat aparuta Uniune Sovietica printr-un tratat de pace intre cele doua state, semnat pe 7 mai 1920.
Dupa doar citeva luni, in februarie 1921, Uniunea Sovietica gaseste un pretext oarecare (chipurile, georgienii ar fi sustinut fortele armate rebele din tara libertatii bolsevice), ataca Georgia, o cucereste si o anexeaza, transformind-o in ceea ce va ramine vreme de saptezeci de ani Republica Socialista Sovietica Georgiana. Istoria asta… Parca te pune pe ginduri.
Bun, poate ca 2008 nu e acelasi lucru cu 1921 si nici Rusia lui Medvedev (care e Rusia lui Putin) nu e Uniunea Sovietica. Dar de-aici, din Romania fosta socialista, nici foarte diferita nu mi se pare. Democratia din Rusia, tara controlata de un fost ofiter KGB, creste ca un fel de bonsai, conform vointei celor care detin puterea. O tara in care un ziar dispare imediat dupa ce a pomenit de o posibila amanta a lui Vladimir Putin greu mai poate fi numita democratica. Da, ziarul a disparut din cu totul alte motive. Da, ziarista Anna Politovskaia n-a fost impuscata nici ea din ratiuni politice. Si, oricum ar fi, s-au facut si progrese, tovarasi! Pe vremea Uniunii Sovietice ziarul amintit nici n-ar fi apucat sa-si publice articolul sau, daca s-ar fi gasit nebuni care s-o faca, intreg tirajul ar fi fost confiscat la prima ora a diminetii. Pe vremea Uniunii Sovietice nici n-am fi stiut de Anna Politovskaia si cu atit mai putin de uciderea ei. Asadar, lucrurile s-au mai schimbat…
Numai ca atunci cind esti foarte aproape de Rusia, iti vine sa sufli si in iaurt. Exista un potential de conflict in Transnistria, loc de unde ar putea rasari si alte decoratii pentru armata rusa. Iar declaratiile liderilor de la Kremlin arata ca pofta de astfel de medalii creste. Rusia are de razbunat unele frustrari – si nu putine. La urma urmei, a fost multa vreme un mare imperiu si la un asemenea statut nu renunti usor. Ar trebui o decoratie mare, mare de tot, ca sa linisteasca apele. Catastrofist cum sint cind e vorba de Kremlin, ma tem ca nu cumva decoratia aia sa se numeasca Europa.