S-a lansat în cadrul Festivalului Național de Teatru (FNT), în primitoarea sală Studio a Teatrului Odeon, Dicționarul Multimedia al Teatrului Românesc (DMTR), runda cu numărul trei. Este un proiect lansat de Asociația Română de Promovare a Artelor Spectacolului (ARPAS) la ideea Cristinei Modreanu. Echipa a intuit necesitatea unui asemenea instrument valorizator, o formă de memorializare a teatrului autohton, și i-a dat curs.
Știam de inițiativă și de eforturile de găsire a finanțărilor necesare. Primul pas a fost în 2020, când, ca membră a grupului de cercetare atașat dicționarului (teatrologi, critici de teatru și studenți de la trei Universități – „Babeș Bolyai“ din Cluj Napoca, de Arte din Tg. Mureș și, ulterior, Națională de Arte „George Enescu“ din Iași, Departamentele de Teatru) am realizat câteva fișe dintre cele 50 câte se aflau pe lista inițială. Am făcut demersurile de documentare și redactare inclusiv la etapa a doua (2021), a treia (2022) și voi rămâne alături de dicționar. E unicul în România și mai mult decât necesar, adună între copertele sale virtuale patrimoniul nostru scenic.
Cele trei faze au însumat 150 de fișe
Cum am mai tot spus și scris, ca să se audă până unde trebuie, DMTR e o platformă digitală care aduce în secolul XXI cercetarea, formele ei de exprimare și de depozitare. Dicționarul părăsește printul și se instalează în cibernetic, arhivând trecutul în portrete ale artiștilor ce au marcat arta scenică autohtonă și în reconstituirea descriptivă a unora dintre spectacolele lor. Perioada de referință s-a extins din 1950 până în 2020, iar completarea sumarului se face pas cu pas, pe măsura obținerii subvenției. Cele trei faze au însumat 150 de fișe, dar mai este mult până când să se ajungă la o acoperire măcar satisfăcătoare a peisajului teatral autohton.
O versiune în engleză e în logica secvențialității firești, ar deschide orizonturile și către oameni de teatru din întreaga lume. Numărul mare de accesări din acești trei ani de existență online demonstrează cu argumente obiective rostul lui de depozit de referințe esențiale într-un domeniu (al teatrului) supus perisabilității odată ce cortina se închide.
Printre contribuitori se numără Miruna Runcan, Raluca Blaga, Mirella Patureau, Anca Hațiegan, Anca Ioniță, Mihaela Michailov, Mirela Nagâț, Eleonora Ringler Pascu, Raluca Sas Marinescu etc. Nouă din totalul de 150 de fișe ale DMTR sunt documentate și scrise de mine: actrița Dorina Lazăr, actorul Ștefan Iordache, regizorul Silviu Purcărete, regizoarea Margareta Niculescu, scenograful Dan Jitianu, teatrologul Sorina Bălănescu, actorul Petru Ciubotaru, compozitorul Vasile Șirli și spectacolul Phaedra montat de Silviu Purcărete la Teatrul Național „Marin Sorescu“ din Craiova.
Artiști ale căror cariere sunt sintetizate în articole originale
Iată câteva rânduri din cele mai noi upload-uri apărute sub semnătura mea. Sorina Bălănescu: „Datoria principală a criticului e față de cei din sală, pentru ei a scris Sorina Bălănescu cronici, «clar pentru public, dacă acel public are încredere în cuvântul tău. Nimeni nu modifică un spectacol, pentru că un cronicar, fie unul credibil, a zis că spectacolul este mediocru ori, de-a dreptul, prost». Parcurgând articole care reflectă o creație, cititorul își limpezește îndoielile, își certifică gânduri, se modelează ca privitor avizat, beneficiază de ghidaj de specialitate“.
Petru Ciubotaru: „Din lunga listă a tipologiilor interpretative, o altă postură scenică cu care Petru Ciubotaru s-a asortat este bufonul. Acest caracter complex, împletire subtilă de tragic și comic solicită armonizarea a două registre fundamental contrastante. L-a jucat în A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, cu un firesc care îl decupa. Avea deliberat ceva din Charlie Chaplin în ipostaziere, o combinație în echilibru interpretativ. A jucat cu o precizie sedimentată în stagiunile de carieră îndelungată, cu o înțelepciune profesională care atrăgea atenția fără să fie stridentă și care stimula ansamblul la a cărui reușită contribuia. Pălărie, lavalieră, baston, o vestimentație teatralizată prin uzură voită, postura și mersul inconfundabil al lui Charlot, stilizate, un mix de grav și lejer existențial“.
Vasile Șirli: „Cu Silviu Purcărete a colaborat de 50 de ori, o cifră impresionantă care atestă multiplele resorturi profesionale comune, în țară și străinătate (Franța, Grecia, Japonia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Rusia, Slovenia, Ungaria), iar numărul continuă să crească. Elementul care l-a menținut atât de aproape și atât de îndelung alături de acest director de scenă este relaționarea autentică în echipă. Din punct de vedere artistic, la Vasile Șirli fundamentală în reușită e «libertatea de a propune muzică», adică exact ceea ce dorește și Purcărete de la cei cu care lucrează“.
La lansarea din FNT a fost tare frumos și emoționant. Am fost mulți dintre realizatori, dar și artiști ale căror cariere (de regizori, scenografi, actrițe, actori, teoreticieni) sunt sintetizate în articole originale (regula e să nu depășească 10.000 de semne), fotografii și, acolo unde există, videouri relevante. Dorina Lazăr, Mariana Mihuț, Victor Rebengiuc, Emi Boroghină sunt câțiva dintre cei prezenți.
Și, cum se întâmplă în România, la numai câteva zile după, s-au anunțat rezultatele noii sesiuni de finanțare AFCN, de unde s-au alocat bani pentru concretizarea etapelor de până acum. Nu a fost ușor în acești ani, au fost necesare reveniri prin contestații și reevaluări pentru a convinge de utilitatea indiscutabilă a acestei resurse online de informații. Deocamdată, DMTR nu a obținut stipendie pentru a continua. O decizie de neînțeles!
La întâlnirea din cadrul FNT s-au oferit spectatorilor și cartoline cu imagini din spectacole memorabile și cu portrete, incluzând codul QR pe care îl pot scana pentru a ajunge direct la site. Adică aici: https://www.dmtr.ro/.