Mai precis, din 1977, in plina nebunie punk. Este anul primei lovituri a ceea ce s-a numit Noul Val Britanic de Heavy Metal. Motorhead, care nu era o trupa de pustani, a deschis bombardamentul cu albumul Motorhead, in care nu exista compromis. Imediat s-au inaltat escadrile fara numar, evolutia metalifera fiind viguroasa, dar nu stridenta. Ceea ce se putea intelege, la o repetata ascultare in boxe hodorogite, era faptul ca energia si rapiditatea specifice punkului trecusera intr-o forma noua a rockului, numita heavy metal din comoditatea cronicarilor ce nu tineau pasul cu schimbarile. Asta aduce, nu-i asa, a vorba lunga, a frazeologie… Or, toate trupele izbucnite in acei ani 1976-1980 aveau in minte, daca nu si pe buze, sloganul exprimat ulterior de Toy Dolls: „Money, show, go!”.
Cu acoperirea aeriana asigurata de bombardierele lui Lemmy, destule fete au indraznit sa iasa in arena, ducind batalii grele pe (sub)scenele londoneze. Kim McAuliffe, chitara, & Enid Williams, bas, si-au zis intii Painted Lady. Dar cum naiba sa cinti heavymetal si sa te vrei o lady, fie si pictata? Asa ca, au ales curind numele de Girlschool. Nu cred ca e mare smecherie sa decriptezi aici care categorie de public o vizau! Oricum, intentia era transparenta si cinstita. Primul hit, Take It All Away, e fara comentarii. Cu riscul de-a cadea in damblaua protocronista, trebuie sa remarc aerul comun, „de epoca”, prezent in ceea ce facea la noi in tara Catena, citiva ani inainte. E un anume fel repezit de-a „taia” chitara, un ritm precipitat, de femei nesigure pe statutul lor, care nu stiu ce le asteapta deseara sau miine, cind vor sosi barbatii beti si-or urina pe cuvertura tesuta cu migala si dragoste de frumos. Iar daca la Catena se ghiceste teroarea sistemului ce le-a ejectat pina la urma, la Girlschool se poate afla doar incertitudinea specifica sistemului showbiz. Care vedea in femeie numai un mijloc foarte convenabil de facut bani, nu neaparat un partener cu drepturi artistice egale cu ale barbatilor. A fost meritul acelei generatii ca n-a mai acceptat ca femeia sa fie utilizata pe post de papusa rockonflabila. A nu se uita ca o femeie, Margaret Thatcher, a salvat Britania de la colaps, iar o alta, Diana, a murit ca victima a showbizului…
Girlschool, in diferite componente, dar cu cele doua sus-numite mereu in prima linie, au scos vreo 10 albume, in tot atitia ani de cariera constanta. Le ascult frecvent cu nostalgie. Inregistrarile ma re-incarca de elan tineresc, in sinea mea cred ca am 22 de ani, sint gata sa sparg… bombardiere (dar nu si privighetori!), chiar ma ridic de pe scaun… Si simt fara gres intepeneala articulatiilor, vertebrele coloanei se asambleaza greu in consola lor calcaroasa, nervul sciatic, afectat si operat, imi scoate scrisnete… heavy dintre maselele recent reparate… Nu pot fi obiectiv fata de aceasta muzica. Sistemul meu de referinta e praf si pulbere. Fete care cinta rock – iata un ingredient bun de prosteala pentru un tip care judeca in stil anarhist si comite discursuri pamfletare, chiar si fara sa guste vreo litra de alcool!