Medicul si omul de cultura ce se ascunde in spatele pseudonimului C.D. Zeletin isi ia toate precautiile posibile in caracterizarea principalului sau personaj, printesa Elena Bibescu, disparuta timpuriu, la inceputul veacului XX si care nu a lasat in urma nici o inregistrare a artei ei pianistice: „reconstituirea de catre noi a biografiei sale e o lucrare relativa, sprijinita pe dreapta cumpanire a epitetelor ce s-au indreptat spre ea si pe autoritatea celor care le-au exprimat”. Din acest unghi de vedere, constata autorul, doua lucruri diferite apar exprimate in aceiasi termeni, „bravura si extazul consecutiv interpretarii”. Li se adauga epitete cum sint „o mare tehnica”, „un toucher energic, barbatesc in partile forte; dulce, armonios si visator in cele dulci…”. Epitetele sint numeroase si C.D. Zeletin le recenzeaza meticulos pe toate, intr-o cercetare model a arhivelor si bibliotecilor, in primul rind romanesti si franceze. Autorului acestei „dizertatii” i s-ar putea aplica lui epitetele prin care il descrie la un moment dat pe printul Barbu Stirbei, „cu simtul masurii, subtil, perseverent, vrednic, traind idei si neiubind afisajul”.
Din multimea personajelor cartii, trei as spune ca domina peisajul ce se intinde amplu pe un secol, de la mijlocul secolului al XIX-lea pina dupa cel de-al doilea razboi mondial. Cel dintii este, fireste, pianista printesa Elena Bibescu (1855-1902), formata la scoala lui Anton Rubinstein si al carei debut avea loc in 1873, la Teatrul cel Mare din Bucuresti. Pendulind intre Romania si Franta, Elena Bibescu, al carei salon si concerte pariziene sint descrise in detaliu, a jucat un rol determinant in lansarea lui George Enescu, acesta fiind al doilea personaj principal al cartii lui Zeletin. Cel de-al treilea, cred ca nu ma insel, este regina Elisabeta, pentru multi cunoscuta sub pseudonimul ei artistic Carmen Sylva, prietena cu Elena Bibescu si la fel de entuziasta sustinatoare a lui Enescu. In aceasta zona se inscriu informatiile cele mai interesante, de ordinul istoriei muzicii, adesea inedite, pe care le aduce volumul lui C.D. Zeletin.
Acribiei autorului ii scapa putine elemente sau surse esentiale si, probabil, numai incheierea in urma cu citiva ani a documentarii sale il face sa omita o lucrare de prim interes pentru domeniul sau cum este cea a lui Myriam Chimenes, consacrata saloanelor muzicale pariziene1.
Cartea este mai mult decit importanta in masura in care exploateaza arhivele Saint-Saens si corespondenta compozitorului cu Elena Bibescu, devenita o apropiata in ultimul ei deceniu de viata. Intre scrisorile inedite citate de Chimenes, una aduce precizari importante la un subiect discutat in detaliu si de Zeletin, cea a concertelor de binefacere la care se reduce activitatea pianistica a Elenei Bibescu si a celor de rangul ei.
„Am consultat familia mea prin alianta – ii scrie pianista lui Saint-Saens, in 1898 – si iata, in rezumat, rezultatul conciliabulelor noastre: atunci cind cint pentru saraci se presupune ca lucrez pentru gloria Domnului… A cinta impreuna cu dumneavoastra, la Figaro, ar insemna sa lucrez pentru propria-mi glorie si acesta este un drept pe care familia mea prin alianta mi-l contesta si refuza…”
Intr-un alt capitol al cartii sale, C.D. Zeletin califica drept un termen „supradozat” aprecierea potrivit careia Enescu ar fi fost descoperit de principesa Elena Bibescu. Poate, dar asa cum autorul o da singur de inteles, rolul printesei in impunerea tinarului de 16 ani a fost totusi esential. Faptul e demonstrat de o alta scrisoare inedita din arhiva Saint-Saens, citata de Myriam Chimenes si datind din mai 1897, marturie a insistentei printesei de a-l face cunoscut pe Enescu: „o favoare careia ii acord mare importanta – vreau sa va prezint un tinar compozitor, un copil al tarii mele, miraculos dotat, care de doi ani se dezvolta in umbra muncii si in liniste si despre care cred ca este destinat sa devina unul din cei ce ne vor ilustra. Are la activul sau trei simfonii si un cvintet si a obtinut, la 11 ani, toate premiile Conservatorului din Viena. Acordati-mi o ora, la alegerea dumneavoastra (vreti un dejun?), pentru acest copil. As vrea sa pastrez amintirea primei sale intilniri cu dumneavoastra si acesta este motivul pentru care tin sa fiu prima care vi-l prezinta”.
Ar fi multe de spus pe marginea opusului meritoriu al lui C.D. Zeletin. Nu pot decit sa ma alatur dorintei sale de a trezi acele „mentalitati amortite, sa modulez(e) constiinta generala intepenita in acceptarea exclusiva a valorilor oferite de ultima jumatate de veac sau rezerva fata de aristocratie si sa zdruncin(e) uitarea…”.
1 Myriam Chimenes, Mecene et musiciens. Du salon au concert a Paris sous la III-e Republique. Paris: Fayard, 2004.
* C.D. Zeletin, Principesa Elena Bibescu. Marea pianista. Cronica. Bucuresti: Editura Vitruviu, 2007, 750 p. + 107 ill.