Cât timp stăm noi și boicotăm benzinăriile austriece, băncile austriece, berile austriece, blondele austriece… Ca de obicei, pierdem vremea și pierdem din vedere esența problemei, care este mult mai mare decât pălăria (sau cușma dacică) românească: Uniunea Europeană a devenit, săptămâna trecută, în mod oficial, nefuncțională.
Și nu doar din cauza votului împotriva aderării României la Schengen, dar și în urma vetoului dat de Ungaria împotriva asigurării sprijinului financiar față de Ucraina. Am văzut, în acțiune, cum funcționează într-un mecanism de tipul UE principiul unanimității în cele mai importante decizii. Dacă într-un stat aleșii își primesc mandatele uninominale în funcție de cine primește cele mai multe voturi, de ce la nivelul UE deciziile importante trebuie luate altfel? Și dacă, în cele din urmă, doar cele 27 de state împreună se pot pronunța, fără ca vreunul să aibă o altă opinie, de ce mai ținem toată armata de funcționari de la Bruxelles, care mai face turism (zona parlamentară) și la Strasbourg?
Așadar, pentru aderarea României, Bulgariei și Croației la Schengen s-a votat masiv pentru în Parlamentul European (legislativ), iar Comisia Europeană (executiv) a recomandat ferm extinderea spațiului fără granițe. S-a ridicat și MCV-ul mult-hulit. Totuși, toate astea au fost apă de ploaie în fața unor voturi exprimate în Consiliul JAI, din care fac parte miniștrii de Interne, cu mandate în guvernele naționale. Este o struțo-cămilă pe care statele o tolerează pentru că, de fapt, nu vor să piardă vetoul. Umplem cu zeci și zeci de mii de funcționari, de rang mai mic sau mai înalt, clădirile din Bruxelles, ca, în final, deciziile să nu fie tehnice, ci bazate pe politica de acasă. Avem familii politice europene, se fac alegeri, se desfac șampanii la congrese internaționale, dar ele nu fac nici cât o ceapă degerată, din moment ce pâinea și cuțitul sunt tot acasă, la interesele electorale de moment.
Europa în general e într-unul din cele mai complicate momente ale sale de după cel de-al Doilea Război Mondial și, se vede, Rusia poate că pierde grav pe câmpul de bătălie, în Ucraina invadată, dar câștigă teren serios prin cozile sale de topor bine finanțate și pregătite la nivelul politicii înalte în rândul unor state membre UE. Este cazul Ungariei (pe față), al Austriei (încă fără dovezi, doar bănuieli), dar mai întâi de toate al Germaniei, care, de fapt, a cocoloșit monstrul la sân vreme de decenii, în numele progresului economic. Lăcomia ne-a adus aici, în special a statelor din Europa de Vest, care nu au mai crezut că dinspre Rusia va mai veni vreodată altceva decât gaz pe țevile NordStream. În schimb, a venit războiul.
În cazul vetoului Ungariei pe ajutorul dat Ucrainei, Comisia Europeană se muncește acum să găsească o cale de a-l acorda fără să mai ajungă la votul tuturor celor 27 de țări. În ciuda dezamăgirii multora, atât Comisia Europeană, cât și Germania și Franța, cele mai importante state din UE, au jucat tura asta de partea noastră pe subiectul Schengen și cred că e posibil să ajungem cumva într-un orizont rezonabil să fim primiți. Nu înainte însă de a fi trecut prin acest episod umilitor. Dar cele două episoade ne arată clar falimentul mecanismelor de decizie actuale din UE. Pe măsură ce criza financiară se adâncește, în mult mai multe state membre vor răsări la putere toți ciudații și extremiștii pământului. Atunci să te ții unanimități în Consiliu! O să fie veto și pe achiziția de agrafe de birou. Sau mai ales pe achiziția asta.
Intrăm într-o spirală a haosului pe continentul european și n-aș zice că partea asta a planetei, continentul nostru, e chiar lipsită de talent la dansul ăsta. Din punct de vedere economic, analiștii vorbesc deja despre o înapoiere din toate punctele de vedere a UE. Pe hârtie, UE ar fi trebuit să producă plusvaloare prin cercetare și învățământ de un înalt standard. În realitate, motorul economic al UE, Germania, producea bunuri cu gazul de la ruși. Cam asta pare să fi fost marea inovație economică europeană.
Așa că de data asta m-aș uita mai puțin la vina politicienilor noștri inepți (care există, dar pe dosarul Schengen n-a fost esențială, au făcut tot ce-au putut și ei, dar cu mult ajutor de la Bruxelles, care le-a mărit nota cu vreo 5 puncte din oficiu), și mai mult la norii negri care se adună deasupra UE.