Unul dintre cei mai mari oameni de afaceri din vestul țării, fermierul arădean Dimitrie Muscă, a dispus închiderea tuturor conturilor firmelor sale la băncile austriece. Gestul a venit ca semn de protest față de poziția Austriei în ceea ce privește aderarea României la spațiul Schengen.
Mai mult, el a cerut angajaților săi să nu mai cumpere motorină de proveniență austriacă pentru campaniile agricole, în condițiile în care folosește anual până la 1.500 de tone de motorină.
„Eu cred că românii trebuie să fie acum uniți și să facă la fel. Nu vreau să mai lucrez în veci cu băncile austriece“, a comentat antreprenorul arădean Dimitrie Muscă.
El i-a îndemnat pe români „să nu-și mai cheltuie banii pe produse austriece sau pe excursii în această țară“. Decizia fermierului arădean arată frustrare, ba chiar revoltă. Senzația e că ni s-a făcut o nedreptate. Nu e drept ca o Europă întreagă să te susțină și doar o țară să se opună fără un motiv întemeiat.
Semnale că se strică prietenia cu Austria a dat și europarlamentarul liberal Rareș Bogdan.
„Românii nu vor mai privi cu aceeași simpatie o țară care până acum a avut o relație privilegiată cu sufletul românesc și poporul și statul român“, a spus Rareș Bogdan.
Fără să aibă probabil habar de hotărârea fermierului din Arad, Rareș Bogdan i-a îndemnat pe oamenii de afaceri români să-și mute conturile din băncile austriece la alte bănci.
E mare așadar supărarea după respingerea României. Pe bună dreptate. Surprinde atitudinea radicală a Austriei, o țară care parcă a căutat nod în papură pentru a ne bara calea. Unde au fost aceiași politicieni austrieci cu doar câteva săptămâni în urmă, când Olanda se opunea intrării noastre în spațiul Schengen? N-am auzit nimic dinspre Viena la acel moment, dar totul s-a schimbat pe neașteptate după ce olandezii s-au sucit și au anunțat că susțin România. Au intrat imediat în scenă austriecii, care au rămas inflexibili până la votul final de joia trecută.
E clar că povestea cu migranții nu ține. Nu România este marele furnizor de migranți pentru vestul Europei. Miza este alta și ține de calculele politice meschine ale partidului aflat la putere în Austria. La începutul anului viitor sunt alegeri în această țară, iar formațiunile de extremă-dreapta speculează la maximum povestea cu migrația. Trebuie căutat un țap ispășitor pentru cei 75.000 de migranți prinși pe teritoriul austriac.
În ceea ce privește politica românească, este pentru prima dată când retorica naționalistă capătă asemenea proporții. Declarații ca cea cu mutarea conturilor la alte bănci sună mai degrabă a inițiative specifice AUR sau PSD din epoca Dragnea. Însă Rareș Bogdan nu și-a anunțat trecerea la AUR, cum nici pe fermierul arădean nu-l putem bănui că are afinități cu George Simion.
România va fi primită probabil peste un timp în Schengen. Dar nici nu va mai conta asta, oamenii au deja în minte povestea că noi suntem europeni de mâna a doua și că suntem ținuți la periferie.
Decizia cu respingerea României în zona Schengen va alimenta valul eurosceptic. Cu sau fără afirmațiile lui Rareș Bogdan sau ale altor politicieni, Europa arată tot mai rău și nu dă semne că se va face bine curând. În definitiv, poate că a venit timpul ca lucrurile să fie tranșate, pentru că e greu să mimezi democrația, dar să iei fonduri de la Bruxelles, așa cum face Ungaria, sau să te pui bine cu ursul de la Moscova doar pentru că poți avea ceva avantaje financiare, așa cum a făcut Austria o bună bucată de vreme.
Controversa pe tema Schengen poate fi un pretext bun pentru a porni o discuție sinceră la nivel european, cu cărțile pe masă, despre viitorul Uniunii Europene. Care este modelul pe care îl doresc statele europene? Vrem o Europă a egoismului, în care fiecare ia decizii în funcție de cum îi e mai bine la un moment dat sau mai nimerită ar fi o federație europeană în care deciziile se iau de comun acord, dar apoi sunt respectate de toată lumea?
Dacă problema europeană nu va fi discutată serios în viitorul apropiat mă tem că Uniunea Europeană se va goli de conținut și va rămâne doar o siglă agățată pe o clădire oarecare din Bruxelles.
Altfel, frustrarea în țările Europei va crește, iar valul naționalist va face ravagii pe continent. Mai devreme sau mai târziu, populiștii vor prelua puterea în marile capitale europene, iar din acel moment destrămarea Europei va fi o chestiune de timp.