Pe șoseaua care leagă Iași de Târgu Frumos șoferii zburdă ca bezmeticii, de parcă Codul Rutier ar avea excepție de la aplicabilitate. Să vrei să mergi legal, cred că sigur se găsește cineva să te împingă din spate.
Este un fel de turmă de antilope metalice în galop, din care leul polițist nu poate izola, cu radarul, nici un exemplar vulnerabil mâncabil.
Mă deplasam pe banda de lângă axul drumului, de altfel singura, fiindcă porțiunea dinspre exterior este doar un fel de acostament mai lăbărțat. La un moment dat, din spate se apropie o antilopă cu reacție, marca BMW. Dintr-un reflex de om care nu vrea să împartă strada cu nimeni, șoferul bolidului îmi face un flash cu faza lungă a farurilor, iar eu, la volanul Sharanului, un fel de antilopă obeză și puțin șchioapă, am tras dreapta și l-am lăsat să mă depășească. Codul nescris al bunelor maniere în trafic prevede clar faptul că dacă cineva te lasă să-l depășești sau să intri de pe drum fără prioritate, ești obligat să-i mulțumești acționând timp de două secunde luminile de avarii. Doar că mie nu mi s-a mulțumit, iar asta duce la un inevitabil delir al testosteronului. Dintr-o dată, gestul ăstuia a căpătat altă traducere. Te rog să mă lași, că mă grăbesc, a devenit dă-te, băi, fraiere. Sau săracule. Sau emasculatule.
Știu că acum, la rece, pare stupid că m-am enervat, dar cine circulă pe relația Iași – Târgu Frumos mă înțelege perfect. Nu mai judecam rațional, elefantul aruncase călărețul într-un șanț de prin Lețcani și acum conducea Sharanul. Cu ce drept îmi spui tu mie, din faruri, ca sunt fraier? Păi tu știi că am scris o piesă de teatru care s-a jucat în cadrul FILIT? Știi că scriu la „Suplimentul de cultură“ încă din 2004? Eu, sărac? Cine îmi garantează că tu nu ești de fapt șoferul angajat al acestei mașini, trimis de șef să i-o usuci după spălare?
Când calcă elefantul pedala de accelerație, se simte. Undeva înainte de Războieni, profitând de o vale și de aglomerația care l-a obligat pe BMW să încetinească, l-am ajuns din urmă. Ochi pentru ochi. Primul flash i l-am dat cam de trei secunde, ca să aibă efect de flamă de sudură, cu mesajul că eu nu sunt fraier. Al doilea aproape mi-a ars becurile, dar asta era și ideea, să înțeleagă că îmi pot cumpăra altele, fiindcă nu sunt sărac. Al treilea nu s-a mai produs, fiindcă polițistul care m-a tras pe dreapta m-a anunțat că amenda pentru acest gest este de 3.000 lei. Eu nu am mai putut decât să-i spun, cu glas emasculat, că nu am știut și că vă rog să mă iertați.