
Oricit m-as stradui sa pictez un tablou general al Festivalului Medieval „Cetati Transilvane”, n-as reusi, fiindca au fost trei zile pestrite, alcatuite din astfel de mici tablouri din culori diferite, ce-mi aminteau de stralucirile chinezesti ale unei pene de paun incrustata pe o unghiera din copilarie.
Cruciulite fosforescente, oale si ulcele, flori de paie colorate, bratari, colaci secuiesti, tarabe de jur imprejurul Pietei Mari. Iar piata, ca niciodata, strasnic mobilata pentru eveniment: ghilotine in care copiii isi strecurau grumazul de bunavoie, spre a fi executati cu satisfactie de unul dintre parinti, in timp ce celalalt declansa fara urma de sadism blitul aparatului foto, catapulte zadarnic trase de toate sforile de copiii lasati de capul lor, puhoi de lume mai ales pe inserate, printre faclii inalte, si o multime de ciini vagabonzi cu ochi blinzi, exprimindu-si aprobarea cu burtica in sus si limba scoasa. Sibienii au iesit in strada cu miile, ca intr-un remember 2007; de-a lungul acestui an secetos in evenimente, Piata Mare n-a mai fost asa de plina decit la spectacolele de strada ale Festivalului International de Teatru din mai-iunie.
In Extremo, exceptia fericita
Ce a adus Festivalul Medieval, in afara de atmosfera de mare bilci care a cuprins centrul orasului? In primul rind, un concert neasteptat, de buna calitate, al trupei germane In Extremo. Surprinzator caracterizat de organizatori drept „un fel de compromis”, cu explicatia ca nu ar fi ceva neaparat in deplin acord cu „atmosfera tipic medievala”, concertul a fost, de fapt, momentul cel mai reusit al festivalului. Desfasurat pe scena din Piata Mare, show-ul a reunit citeva mii de spectatori, sute de rockeri venind anume din Bucuresti pentru seara de rock medieval cu intrare gratuita.
Imbracati in tinute medievale si minuind alaturi de chitare si cimpoaiele sau harfa, cei de la In Extremo au interpretat aproape doua ore vechi cintece nemtesti, frantuzesti sau suedeze, unele cu versurile lor originale, au suflat flacari de citiva metri lungime, dinspre scena spre publicul cu care au vorbit permanent. A fost, din pacate, singurul concert rock gazduit de la inceputul acestui an in Piata Mare, toate celelalte fiind exilate mai departe de centrul unde, ca urmare a veseliei de anul trecut, pe multe ferestre au aparut afise cu „Vrem liniste!”.
Publicul, principalul actor
Revenind la festivalul medieval, as putea insira, ca in majoritatea stirilor, ca au fost trubaduri, menestreli, cavaleri si domnite, insa nu stiu cit ar fi de sugestiv, fiindca erau momente cind astfel de personaje iti ieseau in cale pe neasteptate, dar si momente cind puteai sa platesti un detectiv si n-ai fi gasit nici urma de printesa. Cavalerii si domnitele au fost prezenti in numar mare la parada tuturor participantilor, din deschidere, cind convoiul a fost condus de primarul Johannis, invesmintat cu mantie rosie, si de printesa Brianna, o veche prietena a festivalului.
Apoi, dimineata pina spre prinz, prin oras erau mai multe „domnite” cu rochii de nunta, facind poze cu mirele si mireasa pe Podul Minciunilor sau pe la biserici. In aceste momente a contat mult „mobilierul” inedit din piata, cu care lumea si-a fabricat amintiri, fotografiind… Atmosfera de festival s-a simtit insa din plin pe inserate, cind publicul s-a ridicat deasupra asteptarilor organizatorilor.
Programul, cuprinzind spectacole de teatru si dans, concerte si lupte cavaleresti, a fost dens, dar nu de o nemaipomenita calitate, iar impresia lasata a fost ca, pina la urma, publicul numeros a fost principalul actor al festivalului, oamenii bintuind cu o bere, un colac cu nuca sau un balon colorat in mina, intre Piata Mare si cea Mica, bucurosi sa intilneasca pe ici pe colo vreo figura cunoscuta si sa mai schimbe o vorba, mai tragind si cu coada ochiului spre scene, la sabiile incrucisate, la printesa adormita…