Un adevăr dureros de Crăciun: studioul Disney, cândva regele filmelor de animație, și-a pierdut, pentru al treilea an consecutiv, coroana în fața rivalilor de la Universal, iar viitorul nu se prezintă în culori prea îmbietoare.
La prima vedere, încasările filmelor de animație cu blazonul Disney par consistente, dar, dincolo de sute de milioane, aceste sume sunt sub performanțele obișnuite ale casei lui Mickey Mouse. De la Onward, producție Pixar din 2020, care a avut un debut dezamăgitor, la ultima „bombă“, Strange World, care abia a recoltat 25,6 milioane în primele 12 zile pe teritoriul american, animațiile Disney au numărat încasări de peste 1 miliard în întreaga lume.
Dar, exact în aceeași perioadă, în aceleași condiții vitrege pe care Disney le invocă în apărarea sa (criza Covid, izolarea la domiciliu, bugete mai mici), studiourile Universal, care adună laolaltă filme de la casele de producții Illumination și DreamWorks Animation, au strâns 2,05 miliarde. „Armele“ lor în această confruntare sunt filme de mare succes de public: Trolls: World Tour, The Croods: A New Age, Spirit Untamed, The Boss Baby: Family Business, Sing 2, The Bad Guys și Minions: The Rise of Gru.
„Cred sincer că nu doar am aruncat o provocare în fața celor de la Disney Animation, ci că producțiile noastre animate sunt peste cele ale lor. Avem acum un sistem de producții de animație care rivalizează și chiar îl întrece pe cel de la Disney“, s-a lăudat Jeff Shell, CEO al conglomeratului NBC Universal săptămâna trecută, la o conferință cu investitorii.
Și, în vreme ce Disney evaluează paguba uriașă produsă de ultimul eșec, Strange Worlds, Universal aduce în săli un nou film, Puss in Boots: The Last Wish, un alt derivat din franciza Shrek, care a fost primit cu cronici entuziaste și căruia i s-au prezis încasări mai mult decât generoase în perioada serbărilor de iarnă.
Pentru a-și salva imaginea în ochii publicului, Disney nici măcar nu poate invoca pandemia pentru aceste eșecuri, din moment ce rivalii săi au suferit din aceleași probleme, cu familii care ezită să mai meargă la cinema și cu noul sistem hibrid de lansare a filmelor, concomitent în streaming și în săli.
Publicația „The Wrap“ crede că un motiv pentru aceste eșecuri este pandemia care a închis cinematografele, o perioadă în care multe producții live action au fost oprite, iar investitorii de pe Wall Street au forțat companiile de divertisment să copie Netflix. Fostul CEO Disney, Bob Chapek, a fost unul dintre cei dispuși să renunțe la încasările generate de cinematografe în favoarea beneficiilor produse de lansarea direct în streaming a unor filme precum Soul, Luca sau Turning Red. Asta în condițiile în care Disney încerca să aducă pe prima poziție în top noua platformă Disney+. „Publicul este obișnuit să vadă logoul Pixar pe ecranul de cinema, știe că asta e garanția unui produs animat de calitate. În loc să facă asta, Disney+ n-a făcut decât să încerce să dreseze spectatorii că pot să vadă filmele de acasă, afectând brandul Disney“, crede un director al unui studio rival, citat de „The Wrap“.
Un alt motiv, spun unii specialiști, este că Disney nu a reușit să lanseze continuări de succes ale unor francize deja stabilite și nici un nou film original de succes, cum a făcut în ultima decadă. „Din 2013, Disney nu a făcut decât să vândă nostalgie pentru vechile succese“, spune Josh Spiegel, autorul cărții Pixar and the Infinite Past: Nostalgia and Pixar Animation. „Dar, din 2020 încoace, s-a cam terminat cu exploatarea vechilor francize care să justifice, în ochii spectatorilor, acea nostalgie.“
Aceasta însă este o problemă care afectează pe toată lumea. De-a lungul ultimelor decenii, marii jucători de pe piața animației nu au mai obișnuit publicul cu filme originale, distincte (vă mai aduceți aminte perioada de glorie Disney din anii ’90, de exemplu?), ci numai cu continuări și derivate ale unor francize celebre. Puținele filme noi și originale au avut mari dificultăți în a atrage publicul deja obișnuit să i se ofere numai „povești similare“.
Dincolo de toate acestea, mai există un aspect, mult mai important, pe care presa mainstream, prea dependentă de bunăvoința marilor studiouri, se ferește să îl invoce. Spre deosebire de rivalii săi, care s-au concentrat pe producerea unor filme de animație de mare calitate, Disney s-a predat în ultimii ani complet ideologiei woke. Mulți dintre factorii decidenți Disney și-au asumat ca misiune personală promovarea ideologiei LGTBQ+ în rândul celor mai tineri spectatori. Asta, dincolo de orice speculație, a reieșit clar și din înregistrările discuțiilor interne din sânul corporației lui Mickey Mouse, făcute publice în toiul scandalului „ Don’t say Gay“ din primăvară, când studioul Disney a intrat în coliziune directă cu popularul guvernator Ron DeSantis și a ieșit jumulit serios din afacere.
Practic, cam toate producțiile Disney din ultima perioadă au fost vândute nu ca filme care să ofere ceea ce așteaptă spectatorii de la animație, adică „râsete, distracție, aventură și escapism“. Ele au fost mai degrabă promovate ca opere de propagandă, pentru cauze LGTBQ (de exemplu Lightyear) sau ecologice (Strange World).
Scandalul „Don’t say Gay“ a dat corporației Disney o lovitură financiară extraordinară (a pierdut 4 miliarde în ultimul an). Mai mult însă, a făcut ca părinții americani să renunțe la producțiile Disney, care s-a transformat din povestitorul preferat al Americii într-o goarnă propagandistică îndreptată amenințător spre cei mai mici dintre spectatori.