2022 e anul în care Planeta a luat-o razna, parcă mai ceva ca în vremea pandemiei. O descătușare cu de toate, mai ales nervi și claxoane, o reîntoarcere furibundă la ceea ce știam noi mai bine să facem înainte „să ne închidă ăștia în case“: să aruncăm sudălmi live, nu numai pe feisbuc. Toate împănate cu război la graniță, criză a refugiaților, inflație cât pepenii buni de Dăbuleni, perspectiva crizei economice, frica-n sân că rămânem fără gaz și curent…
Colac peste pupăză, zgomotul tot mai asurzitor făcut de anti5geiști, cepefiști, „antiînțepați“ și, da, noutatea, antieuropeni. Un cor absurd, o larmă infernală. Și, cu toate acestea, planeta continuă să se învârtă, iar soarele să ne încălzească. Să ne încălzească un pic prea mult, din cauza gazelor cu efect de seră din atmosferă.
Totuși, în acest 2022 în care am continuat să gonim în nava noastră spațială cu 107.826 (o sută șapte mii și opt sute douăzeci și șase) de kilometri la oră în jurul Soarelui și cu 1.609 (o mie și șase sute nouă) kilometri la oră în jurul propriei noastre axe, s-au întâmplat și câteva lucruri remarcabile.
NASA a reușit să trimită pentru prima dată după era Apollo (nu că ar mai fi încercat) un vehicul care a înconjurat Luna, a făcut cale întoarsă, și a făcut splash! cu bine în Ocean, străbătând atmosfera, încetinindu-și viteza pentru prima oară printr-un procedeu leit unei pietre care ricoșează în apa unui lac de câteva ori înainte să se scufunde. Cum noi nu ne-am mai aventurat dincolo de orbită de când lumea, e chiar o mare reușită și, curând, NASA va trimite din nou astronauți pe Lună. Ba, mai mult, îi va și caza acolo la hotelul lunar. Cât să ne obișnuim cu gândul că urmează Marte.
Cercetătorii americani au anunțat că au reușit, pentru prima oară de când se lucrează la asta, să obțină mai multă energie decât introduc în sistem în cadrul unei reacții de fuziune nucleară. Urmăresc de niște ani încercările savanților de a produce energie nucleară fără deșeuri radioactive, iar fuziunea are toate datele să devină marea chestie în următoarele decenii, numai că s-ar putea să devină utilizabilă pe scară largă după ce temperatura pe glob va crește semnificativ.
De când ne-a revelat Einstein faptul că e egal mc pătrat, noi am putut doar să obținem reacții de fisiune nucleară (să rupem nucleul atomului), pe când băieții ăștia mai buni din prezent au convins doi atomi de hidrogen să fuzioneze și să formeze unul de heliu. Asta se întâmpla, bineînțeles, până acum, din ce știam noi, numai în Soare. Inutil de spus cât de complicat este să faci asta pe Pământ, iar motivele ar fi în principal două pentru care nu vom putea avea mâine un soare la noi în casă (la fel de banal cum avem un cuptor cu microunde) și care să ne producă energia de care avem.
Unu: nu avem unde „găzdui“ acest nou accesoriu al locuințelor noastre. Temperaturile rezultate din experimentele cercetătorilor de pe Pământ în fuziunea atomică le depășesc pe cele din Soare, astfel că nici un material, nici un vas Jena nu se dovedește suficient de rezistent. Ciorba e prea fierbinte. Așa că momentan se folosesc niște bobine magnetice uriașe care țin plasma la ceva distanță de pereții „oalei“. Și asta consumă foarte multă energie, chiar mai multă decât o mașină de spălat rufe veche de 20 de ani.
Astfel, ajungem la doi: până deunăzi, când au făcut marele anunț americanii, cantitatea de energie necesară pentru a genera și păstra reacția de fuziune (pentru câteva secunde) rivaliza cu întreg consumul pe o zi al unui mare oraș din SUA sau Europa, în vreme ce rezulta din fuziune mult mai puțină. Or, ca să devină profitabilă operațiunea, sistemul ar trebui să se autogenereze și să fie mereu pe plus, respectiv introduci o dată energie ca să pornești soarele, după care el dă curent electric la tot cartierul și îi și mai rămâne pentru a-și alimenta bobinele magnetice, laserele și ce diode or mai avea nevoie de curent electric ca să funcționeze. Am aflat acum, și de asta e una din marile știri din știință ale lui 2022, că cercetătorii americani au reușit pentru prima oară să obțină mai multă energie decât au cheltuit! E un început, ba chiar și o continuare fericită.
Va urma.