„Cel mai mare poet al nostru”, il numea Jorge Luis Borges in prefata la Antologia poeziei argentiniene din 1941. Postmodern si preavangardist – prin caracterul de tranzitie si, cumva, anacronic al poeziei sale –, il incadra criticul cubanez Fernandez Retamar. Diagnostician complex, poate cel mai ascutit ochi analitic din literatura secolului XX, daca ne referim la eseistica sa si ne raportam in special la subiectul Radiografiei pampei (Editura Minerva, 1976, traducere si note de Andrei Ionescu, prefata de Edgar Papu). Discret din punct de vedere biografic, Ezequiel Martinez Estrada „compenseaza” printr-o bibliografie remarcabila, a carei incarcatura nu poarta doar aura unei eruditii desavirsite ori a genialitatii native, ci respira in permanenta frinturi de istorie, gene de spirit argentinian, palete ale unui viitor heterogen.
Nascut in 1895 in provincia Santa Fe, Estrada nu s-a dezbracat niciodata de originea sa, purtindu-i povara cu mindrie si durere. Desi incepe prin a scrie poezie (primul volum de versuri, Aur si piatra, ii apare in 1918) – care, de altfel, ii confera prestigiul literar –, cele sase volume publicate pina in 1929 nu-i satisfac pe deplin dorinta de a sapa in prezentul national zdruncinat la rindu-i de ceea ce am putea numi cautarea de sine. Astfel, intr-o Argentina haotica, acaparata de procesul de trecere de la un regim politic colonial la unul al noii istorii fasciste a lumii, Estrada isi plaseaza discursul amar in zona generala a crizei universale a valorilor morale si, particular, in zona dualismului perpetuu dintre barbarie si civilizatie. Ca si predecesorul Fausto Domingo Sarmiento (cu a sa Facundo), el alearga in cautarea timpului pierdut de tarile Americii Latine in urma numeroaselor razboaie civile, in lunga perioada de dezorientari ce a urmat incercarii de asimilare a „civilizatiei” de tip european.
Instantanee angoasa(n)te
De la un capat la altul, eseurile poematice ale argentinianului – reunite in cele doua volume, Traplanda (sau analiza fortelor primitive) si Buenos Aires – dau reprezentarea unui context temporal atit de bine delimitat incit, in calitate de cititor neprofesionist, ai putea sa te intrebi la ce bun sa mai lecturezi astazi despre suflul periodic, deja epuizat, al unei natiuni. Actualitatea acestei superbe insiruiri socio-istorico-psiho-analitice isi extrage forta din rigurozitatea demersului. Merita parcurse, pas cu pas, amalgamul ideatic si insiruirea argumentarilor de care se foloseste Estrada pentru a tintui cadre ale unei realitati (partial) apuse. E obligatorie revelarea capacitatii sale de vizionar si felul in care, cu o precizie lipsita de sentimentalism ori duiosie inutila, Ezequiel Martinez Estrada dezghioaca nu doar etape istorice, ci si mentalitati eterne, fibre neschimbate, in cele din urma, esenta individuala a unui popor. In concept rezida asadar universalitatea acestui argentinian, in timp ce setea spirituala „actualizata” a lectorului isi gaseste ostoirea in fraza poetica, originala pina la refuz.
Demitizarea tangoului
Am pastrat pentru final o frintura speciala dedicata tangoului – simbol national al argentinienilor, dans pasional si pasionant din perspectiva europenilor. Estrada se apleaca obiectiv asupra pasilor fermi, asupra inlantuirilor rigide, identificind aici deopotriva monotonia si ariditatea („tangoul indeplineste un rit obositor si lipsit de valoare estetica, un act al vietii conjugale si altul, al vietii cotidiene, acela de a umbla”), dar si abolirea vointei ca farmec al dansului in sens sentimental („o stare in care ramin treze numai simturile profunde ale vietii vegetative si senzitive, prielnica starii de spirit a asfintitului pe o pasune”).
Insa, de pe urma impreunarii in acest ritm, femeia nu va fi – asa cum ne inchipuim – posedata de un demon al placerilor (barbatul partener), ci de propria singuratate. Revelatie care se extinde catre insasi criza umanului, a golului moral ce stopeaza accesul la profunzime launtrica.
„E firesc sa ma refer la Radiografia pampei ca la opera mea fundamentala, rod al unei indelungate cercetari istorice, sociale si de psihologie colectiva si sint ispitit sa cad in excesul criticilor care imi aplica automat calificativul de autorul Radiografiei.” – Ezequiel Martinez Estrada
Ezequiel Martinez Estrada s-a nascut in satul San Jose de la Esquina, din provincia Santa Fe. In 1933 publica Radiografia pampei, a carui scriere il epuizeaza, provocindu-i o criza intima ce-l impiedica sa mai lucreze timp de sapte ani. Revine in 1946 cu volumul Panorama literaturilor. In 1958 viziteaza Romania ca invitat al Consiliului National pentru Apararea Pacii, iar un an mai tirziu, stabilit in Mexic, publica Deosebiri si asemanari intre tarile Americii Latine, considerata si in prezent una dintre cele mai interesante carti de sociologie culturala. Moare in toamna anului 1964.