Dacă până și pisicile rusești suferă din cauza invaziei Ucrainei, după ce au fost interzise în competițiile internaționale, de ce ne-am mira că arta, cultura și artiștii devin victime colaterale ale unui război care, din multe puncte de vedere, nu îi privește?
Opinia publică occidentală a trecut, deseori, de la o indignare legitimă, la atitudini excesive, parcă urmând directive dintr-un tweet al lui Michael McFaul, fostul ambasador al lui Obama la Moscova, care e de părere că „nu mai există ruși neutri și nevinovați. Fiecare trebuie să aleagă. să se opună sau să susțină războiul“. Un îndemn ușor de dat din confortul democratic american, mai greu de urmat de către cei care pot suporta eventualele consecințe ale acestei alegeri. La mijloc, printre milioanele de civili, artiștii.
Unii dintre acești artiști s-au remarcat, e drept, de mulți ani prin susținerea publică a președintelui rus și a politicilor acestuia, cum este cazul dirijorului rus Valeri Gherghiev sau al sopranei Anna Netrebko. Aceasta din urmă a preferat să se retragă temporar, dar pretextează, într-un mesaj dat publicității în care își alege cuvintele astfel încât să nu îl amintească pe Putin, că, în opinia ei „nu este corect să forțezi artiștii sau personalitățile să își expună opiniile politice în public și să își condamne patria“. „Nu sunt expertă în politică. Sunt o artistă și scopul meu este să unesc oamenii dincolo de politica lor“, spune soprana.
Uneori, se merge și mai departe: nu numai artiștii contemporani care sunt sau nu susținători ai lui Putin reprezintă un pericol, ci întreaga cultură rusă ar putea fi pusă pe banca acuzaților. Este deja celebru gestul unei universități din Milano care a anulat pur și simplu un curs despre Dostoievski, sau anularea unor reprezentări din Ceaikovski la Zagreb. „Nu poți să nu remarci suprema ipocrizie a celor care susțin că a vorbi despre cultura rusă a devenit ceva controversat“, se scrie într-un articol din revista italiană „Finestre sull’Arte“. „Și cine crede că o discuție despre Dostoievski este controversată? Cei care îndeamnă la război și care nu înțeleg că această cenzură trebuie să rămână un artefact al unui trecut care nu ne dorim să se întoarcă și care denunță un întreg popor drept dușman?“ „Denunț agresiunea asupra Ucrainei, dar iubesc arta și cultura rusă (în special religia rusă), unde se află unele dintre cele mai mari comori ale umanității“, notează, la fel de indignat, scriitorul conservator american Rod Dreher.
Cinematografia rusă plătește și ea prețul războiului: participarea cineaștilor la festivaluri este interzisă, filmele rusești nu mai sunt distribuite. Festivalul de la Cannes a anulat prezența delegațiilor ruse anul acesta, în timp ce Hollywoodul, mereu preocupat doar de imaginea virtuoasă în oglindă, a trecut și el la sancțiuni severe: și-a anulat premierele în Rusia. În continuare, însă, marile studiouri ignoră orice idee de boicot la adresa Chinei, acuzată de cumplite încălcări ale drepturilor omului.
Pe de altă parte, în Rusia, artiști și celebrități care nu sunt de acord cu politica Kremlinului se organizează pentru a condamna războiul din Ucraina, cu toate consecințele pe care le pot suporta din partea autorităților. De exemplu, mai mulți cineaști s-au organizat într-un colectiv, Animators Against War, care realizează scurtmetraje antirăzboinice. Ei știu că filmele acestea nu vor putea opri blindatele, iar mulți dintre prietenii lor ucraineni spun că nu prea înțeleg la ce folosește proiectul. „Am hotărât să continuăm fiindcă nu avem la dispoziție prea multe moduri de a ne exprima opiniile“, explică Nadia Svirskaia, o moscovită care face parte din acest colectiv. „În Rusia e un delict să spui «stop!» războiului. Dar am primit și multe reacții călduroase din partea cetățenilor care încearcă să reziste și nu știu cum să se exprime.“
A protesta în Rusia nu este, evident, lipsit de pericole. Unii protestatari din rândul artiștilor au fost reținuți, iar alții sunt amenințați cu pierderea locului de muncă. Alții, însă, nu se lasă intimidați. Anul acesta, pavilionul rus la a 59-a Bienală de artă de la Veneția va rămâne închis, după ce comisarul expoziției și artiștii ruși selecționați să reprezinte țara au demisionat ca răspuns la invadarea Ucrainei. „Când civilii mor, nu mai este loc pentru artă“, susțin protestatarii.
În acest timp, trupa Kiev City Ballet, care tocmai și-a terminat ultimele reprezentații în Franța, s-a văzut confruntată cu un viitor nesigur, în care întoarcerea în țară nu este o opțiune. Din fericire, trupa va fi primită în rezidență la teatrul Châtelet din Paris, unde „poate continua să muncească și să dea viață artei sale“, după cum a anunțat primarul capitalei franceze. O altă companie din Kiev, și ea aflată în Franța, va pleca într-un turneu în Polonia, organizat pentru susținerea sa.
„Unde ar trebui stabilită limita unui boicot cultural? Trebuie vizați fără discriminare toți artiștii ruși sau numai apropiații Kremlinului?“ se întreabă „Le Figaro”. În ce privește Franța, așa cum explică Roselyne Bachelot, ministrul Culturii, „nu există un boicot al culturii ruse. Dar este o limită foarte clară, nu dorim să îi vedem pe reprezentanții instituțiilor rusești sau ai artiștilor care l-au susținut pe față pe Vladimir Putin“.
Restul lumii nu intenționează să fie atât de temperată. Fiecare aspect al sferei culturale pare să se fi lăsat cuprins de o emoție în ton cu atitudinea „mccarthyistă“ a ultimilor ani, boicotul cultural devenind o armă îndreptată deseori nu numai împotriva artiștilor contemporani, susținători sau nu a lui Putin, ci împotriva întregii culturi ruse. O atitudine care, de exemplu, l-a silit pe osetul Tugan Sohiev să își dea demisia din funcția de director muzical al Teatrului Bolșoi din Moscova și al Orchestre national du Capitole din Toulouse. „N-am suținut și am fost totdeauna împotriva oricărei forme de conflict“, a explicat Sohiev într-un comunicat în care insistă asupra „dorinței lui de pace“. „Dar nu mai pot suporta să fiu martor la felul în care colegii mei, artiști, actori, muzicieni, dansatori, realizatori sunt amenințați, tratați fără respect și făcuți victime ale acestei «culturi a anulării»“, spune dirijorul.
Este un punct de vedere împărtășit de destul de multe persoane din Occident, care refuză să se lase cuprinse de isterie. „Artiștii ruși nu sunt dușmanul, așa cum cetățenii ruși nu sunt dușmanul“, spune un articol din publicația „Spiked“. „A-i face cumva resposabili de crimele guvernului lor este urât, discriminator și greșit. Boicotul cultural riscă să îi dea apă la moară lui Putin. Trebuie să respingem acest boicot și rusofobia pe care, inevitabil, a stârnit-o. Nu va ajuta cu nimic poporul ucrainean. Dimpotrivă, pe zi ce trece din acest război, ea nu va face decât să mai mânânce câte puțin umanitatea noastră.“