Miercuri seara, in gradina Green Hours, in prezenta a aproximativ 100 de persoane, a fost lansat primul manual de istorie a comunismului romanesc. Printre cei prezenti la lansare: Jaap L. Werner, ambasadorul Regatului Tarilor de Jos in Romania, directorul Konrad Adenauer Stiftung, Dr. Holger Dix, Cristian Adomnitei, ministrul Educatiei si Cercetarii, Emil Constantinescu, fost presedinte al Romaniei. Mult timp, comunismul a fost sinonim in capul meu cu modelul de societate din 1984, romanul distopic al lui George Orwell. Cartea, citita pe cind eram inca in scoala generala – cred ca prin clasa a VIII-a –, s-a suprapus putinelor amintiri cu care ramasesem din comunism.Manualele de istorie – inclusiv cele de mai tirziu, din liceu –, dar si programa erau astfel facute incit la ultimele lectii din an sa se studieze al doilea razboi mondial si urmarile lui. Dar si asta se facea destul de superficial, pentru ca se apropia vacanta, se apropia BAC-ul si nimeni nu mai avea chef de istorie, presiunea matematicii, a fizicii, a chimiei era mult prea mare. Am fost la clasa de real, asa ca istoria nu era printre materiile obligatorii la BAC. Nu am prins manualele alternative, cred ca am fost ultima generatie care a invatat dupa acele carti rufoase, scrise pe o hirtie cenusie, care absorbea pina si pasta de pix.
Acasa nimeni nu simtea nevoia sa vorbeasca despre ceva ce se incheiase cu doar citiva ani in urma. In plus, probabil ca in multe familii, si ai mei se confruntau cu primele probleme ale tranzitiei: somajul, locurile de munca nesigure si prost platite, concedierile nemotivate, banii tot mai putini. Nu rareori i-am auzit spunind ca „inainte era mai bine”, „daca asta-i democratia, atunci mai bine lipsa”, „m-am saturat de libertate pina-n git”. Certurile mari din familie au fost tot in acei groaznici ani ’90, cind laboratorul mamei s-a desfiintat peste noapte si timp de mai multe luni si-a asteptat acasa ajutorul de somaj, in timp ce tata, dupa un drum de trei saptamini in Germania, fara nici un fel de diurna, cind a dormit in masina si a mincat din pachetelul de acasa, nu si-a mai luat salariul, patronul explicindu-i ca „ar trebui sa-mi fii recunoscator, datorita mie ai vazut Europa”.
Conditii grafice excelente
A fost nevoie sa treaca 20 de ani pentru a aparea primul manual de istorie a comunismului. Redactat de o echipa formata din doi cercetatori de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania, doi din Comisia Prezindentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste si de doi profesori de istorie, O istorie a comunismului din Romania. Manual de liceu a aparut zilele trecute, a fost lansat miercuri, 10 septembrie, in prezenta a aproximativ 100 de persoane, si va ajunge pe bancile elevilor de clasa a XI-a si a XII-a in anul scolar 2009-2010, dupa ce va fi testat o perioada, supus dezbaterilor si modificarilor. Avind sprijinul financiar al Konrad Adenauer Stiftung si parteneri pe Ambasada Regatului Tarilor de Jos, Centrul Educatia 2000+ si TVR, manualul, aparut la Editura Polirom, a fost realizat in conditii grafice excelente, color, pe hirtie glossy, iar pretul (22 de lei) nu sare de cel al celorlalte manuale existente pe piata. Autorii manualului – Mihai Stamatescu, Raluca Grosescu, Dorin Dobrincu, Andrei Muraru, Liviu Plesa, Sorin Andreescu – s-au gindit si la un DVD care sa insoteasca suportul scris. Este vorba de o selectie din programele de stiri si artistice ale anilor ’80, astfel incit, adunate, sa recreeze o seara tv.
Si acum este momentul sa redau o anecdota povestita in timpul lansarii din gradina Green Hours de ministrul Educatiei si Cercetarii, Cristian Adomnitei. In urma cu citiva ani, un prieten, ajuns student la jurnalism la virsta de 40 de ani – omul fusese inginer in trecut, iar dupa revolutie se reprofilase – este intrebat de o colega de facultate despre programul tv de dinainte de ’89. Auzind fata de cele doua ore zilnice, concluzioneaza: „Ce plictiseala! Cred ca stateati toata ziua pe net”.
Dorin Dobrincu, unul dintre autorii manualului, a explicat cum a aparut acest manual si care este scopul sau. Cel mai important, elevii de liceu, care isi vor putea alege un curs optional de un an in timpul caruia sa studieze comunismul, vor avea pentru prima data ocazia sa se apropie intr-un mod critic de aceasta perioada. Ei sint incurajati sa treaca de copertele manualului si sa caute documente, marturii, sa intre pe site-uri dedicate acestei perioade, sa inteleaga comunismul dincolo de „apologii si executii”, cum remarca si Lucia Hossu-Longin, realizatoarea „Memorialului durerii”. „Nu e un tratat, nici o cercetare exhaustiva, continua Dobrincu. Nu e nici manualul lui Roller pe invers, pentru ca vremea manualului unic a disparut. Este primul, dar nu va fi ultimul”, mai spune acesta, fiind de asteptat ca in anii urmatori sa mai apara manuale care sa trateze trecutul comunist al Romaniei.
O istorie a comunismului din Romania este manualul pe care noi nu l-am avut si pe care ar trebui sa-l studieze, intii si intii, parintii nostri.