Mare tristețe în sectorul montan HoReCa. Proprietari de pensiuni și hoteluri se plâng de lipsa turiștilor, cauzată de lipsa zăpezii de pe pârtii și din restul de locuri pe unde, iarna, la munte, te aștepți să o vezi. Mie sincer îmi pare rău în primul rând pentru gazdele din Bucovina, această Austrie de iarnă a noastră, a moldovenilor.
Pornind de la proverbul care spune că nu haina face pe om, astăzi vă voi motiva să mergeți la munte în Bucovina, chiar dacă nu ninge. Pentru că nu haina de zăpadă face muntele. Sunt multe activități minunate pe care le puteți întreprinde, altele decât coborârea pe pârtie în timp ce faci cruci cu limba în speranța că rămâi întreg. Astăzi vă recomand trezirea ursului.
Iernile călduroase nu sunt cele mai propice pentru hibernarea urșilor. Au un somn mai agitat, se întorc când pe o parte, când pe alta, de parcă organismul ar vrea să se trezească, dar nu are pornire.
Vă puteți organiza în mici grupuri de căutare, pentru a acoperi mai bine arealul. Când unul dintre voi descoperă intrarea în bârlog, trebuie să țipe cât de tare și de clar poate am găsit ursu’, uăi, ca să vă adunați toți pentru procedura de trezire. Vă recomand chiar să faceți câteva repetiții în curtea locului unde sunteți cazați, pentru a vă sincroniza cât mai bine ritmul. Cu piciorul drept se bate cu putere în pământ, folosind un tempo asemănător cu cel din cântecul cu melcul codobelc, în timp ce femeile trebuie să chiuie, iar bărbații să strige următoarele versuri din popor: ursule hodorog, ieși afară din bârlog, hai, ursule, nu mai sta, c-o venit primăvara, scoală, scoală, Moș Martin, că ți-am adus un kil de vin! Cam de patru ori.
Uneori, dacă vizuina este prea adâncă, el nu va auzi incantația decât dacă cineva din grup intră cu un băț și îl împunge puțin, ca să-l facă atent. Mai există și varianta cu o pană de gâscă cu care se gâdilă nasul ursului, ca să strănute și să se trezească. Odată dezmeticit din hibernare, animalul va începe să emită niște mormăieli prietenoase, dar nu recomand să așteptați până la întâlnirea nas în nas, fiindcă te va strânge în brațe chiar dacă nu-i ești rudă. Se va alerga în pas vioi, în direcția îndepărtării de animal, cu râsete, voie bună și bătut din palme, pentru ca endorfinele, serotoninele și dopaminele să fie eliberate în cantități cât mai mari.
În final vreau să fac și o recomandare culinară: să nu cumva să părăsiți Bucovina fără a trece pe la pizzeria lui Sorin Poclitaru din Humor, un patron căruia dacă nu-i dați de lucru la spălat farfurii, scrie poezii de adormit ursul.