In timp ce intelighentia multiculturala reunita in Elvetia se chinuia sa lucreze in tot acest vacarm, facind calcule pentru gasirea bosonului Higgs, inteligentele romanesti de prime-time isi luasera aerul lui Hincu, anuntind, cu sunete ascutite de flasneta, sfirsitul lumii. Unii voiau sa ciocneasca fasicule luminoase la viteze foarte mari, ceilalti se apucasera de ciocnit logica si stiinta de toti peretii. Unii se chinuiau sa descompuna protoni, ceilalti se dadeau de ceasul mortii sa fractureze ratiunea. Doua modele experimentale, din doua lumi diferite.
Intr-un puseu de duiosie nemaiintilnita, politicienii conservatori s-au transformat in protoni cu lupa si cercetasi de gauri negre. Nimeni nu le-a spus nici lor, nici celorlalti entuziasti vestitori ai cataclismelor provocate de stiinta, ca tot niste nenorociti de cercetatori cum sint cei care, astazi, le dau lor spaime si spasme, au contribuit, in nebunia lor de Frankensteini, la inventiile lumii moderne. Nu cred ca le-a zis cineva ca acest sfirsit al lumii prevestit de ei s-ar fi putut produce in alte milioane de situatii experimentale; sa se fi nascut in urma cu o suta de ani, conservatorii romani de astazi ar fi contribuit, din plin, la ne-nasterea televizorului; ar fi fost straluciti vinatori de electroni, iar in zilele noastre, lupta lor ar fi inspirat razboiul de gherila dus impotriva protonilor.
De-abia rezultatul asta ar fi fost, pentru aceasta categorie de militanti, adevaratul sfirsit al lumii: disparitia canalelor de comunicare in masa. Monitorizind gaurile negre de la Geneva, ei au uitat de gaurile negre existente deja in spatiul terestru al patriei: de exemplu, au ignorat antimateria din gropile de pe drumuri, cu materia aferenta din conturile bancare; au ignorat haul negru din buzunarele unor romani, care nu ii maninca de tot doar pentru ca li se furnizeaza, cu tiriita, materie de catre rudele din strainatate.
Mult mai seriosi, oamenii de stiinta au incercat sa explice ca nu sint cavaleri imbracati in negru, dar ei nu au luat un calcul o realitate care tine de clasica fizica a bunului-simt: pamintul nu se prabuseste intr-o gaura neagra pentru ca suma maselor prostilor echilibreaza, intotdeauna, suma maselor oamenilor inteligenti. Cum ar zice ei, e o problema de antimaterie si materie.