„Suplimentul de cultură“ vă prezintă în avanpremieră un fragment din romanul Cărțile lui Iacob de Olga Tokarczuk, traducere din limba polonă și note de Cristina Godun, în curs de apariție în colecția „Biblioteca Polirom“ a Editurii Polirom.
– FRAGMENT –
Despre Perlă și Chana
Iacob vrea săi dăruiască Chanei cea mai de preț perlă. Vreme de câteva zile umblă împreună cu Hershele pe la depozitele giuvaiergiilor. Iacob scoate cu solemnitate perla din cutiuța ei, unde se odihnește pe o bucățică de mătase. Oricine o ține între degete mijește ochii de încântare și țâțâie – e o minune, nu o perlă. Valorează o avere. Pe Iacob îl îmbată admirația pe care perla le-o stârnește tuturor. Pe urmă însă se întâmplă ca giuvaiergiul să i-o dea înapoi, ca o bobiță de lumină cuibărită între degete – nu, nu îndrăznește să o sfredelească, minunăția ar putea crăpa și paguba ar fi uriașă. Și îl roagă să încerce la altcineva. Iacob e supărat. Acasă, pune perla pe masă și se uită la ea în tăcere. Hershele îi întinde un castronel cu măsline, care lui Iacob îi plac nespus. Pe urmă o să culeagă sâmburii scuipați peste tot pe jos.
— Nu mai avem la cine să mergem. Perla asta îi sperie, lașii, spune Iacob.
Când e supărat, se mișcă mai repede decât de obicei și mai rigid. Încruntă fruntea și ridică din sprâncene. Hershele se teme de el când e așa, cu toate că nu i-a făcut niciodată nimic rău. Hershele știe că Iacob îl iubește.
În cele din urmă, îi cere băiatului să strângă lucrurile, se îmbracă cu hainele cele mai vechi și mai ponosite, se duc la debarcader și trec râul cu bacul. Acolo, pe malul celălalt, intră în primul magazin de giuvaiere mai acătării. Cu mișcări sigure și voce fermă, Iacob îi cere giuvaiergiului să facă o gaură în perla aceea falsă și fără valoare, în bucățica aceea de sticlă mată:
— Vreau să i-o dăruiesc mândrei mele. Scoate giuvaierul direct din buzunar și îl aruncă pe taler, discutând degajat despre mărunțișuri. Giuvaiergiul ia perla fără ezitare, fără entuziasm și suspine de admirație, o pune în menghină și, continuând să discute cu Iacob, sfredelește în ea o găurică; burghiul intră în perlă ca în unt. Îi cere lui Iacob o sumă de nimic și se întoarce la treburile din care fusese întrerupt.
Pe stradă, Iacob îi spune lui Hershele, care e uluit de tot ce s-a întâmplat:
— Așa trebuie să procedezi. Fără ezitare. Să nu uiți.
Cuvintele astea îl impresionează foarte tare pe Hershele. Din acel moment își dorește să fie exact ca Iacob. În plus, prezența lui atât de apropiată îi trezește o emoție de neînțeles, căldura îi inundă corpul firav și băiatul se simte în siguranță și puternic.
De Hanuka se duc la Nicopole după Chana. Tânăra soție îi iese în întâmpinare până să apuce Iacob să sară din căruță cu darurile pentru toată familia. Se salută ceremonios, oarecum stângaci. Aici toată lumea îl tratează pe Iacob ca pe ceva mai mult decât un simplu negustor și el, la rândul lui, pare să capete o seriozitate pe care Hershele nu o cunoaște. O sărută pe Chana pe frunte, ca un părinte. Se salută cu Tova de parcă ar fi amândoi niște regi. Primește o cameră separată, dar dispare imediat la Chana, în partea de casă rezervată femeilor. Hershele îi pregătește patul, iar el se întinde pe jos, lângă sobă.
Ziua beau, mănâncă și se roagă, dar fără să-și pună tefilinurile. În plus, băiatul vede că în casa lui Tova bucătăria nu e cușer, pâinea pe care o taie la masă e pâine turcească obișnuită, o înmoaie în untdelemn cu ierburi, brânza o sfărâmă cu mâna. Șed pe podea, turcește. Femeile poartă pantaloni largi, croiți din material subțire.
Chanei îi vine ideea să meargă în vizită la sora ei de la Vidin. Mai întâi îi vorbește despre asta tatălui, dar acesta se uită la ea dojenitor și Chana înțelege imediat că ar fi trebuit să-l întrebe pe soțul ei. Se joacă cu perla ce îi atârnă la gât pe un lănțișor de aur, cadou de la Iacob. Se vede că s-a săturat de părinți, neîndoielnic vrea să se laude că e deja măritată, îl vrea pe Iacob numai pentru ea, vrea să călătorească, își dorește o schimbare. Hershele vede că Chana e încă un copil – la fel ca el, de altfel – care pretinde că e femeie în toată firea. O pândește o dată când se spală dincolo de grădină, în partea de nord a casei. E durdulie, are șoldurile late, fesele mari.
În cele trei zile cât durează călătoria de-a lungul Dunării, de la Nicopole la Vidin, Hershele se îndrăgostește de Chana. Acum îi iubește pe amândoi cu o singură dragoste. Este o stare bizară, e obsedat să fie în preajma ei. Nu poate da uitării fesele ei mari și parcă atât de delicate și de nevinovate – ar vrea să se afunde în ele necontenit.
CARTEA
Republica poloneză în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Un stat multicultural și multietnic unde creștinismul, iudaismul și islamul coexistă. Cărțile lui Iacob (2014) este în același timp o istorie universală a emancipării sociale și religioase în mijlocul unei lumi feudale, pline de diviziuni, inegalități și prejudecăți, și o poveste despre incredibila rebeliune stârnită de Iacob Frank, un tânăr evreu chipeș și carismatic ale cărui idei scindează curând comunitatea evreiască. Pentru unii eretic, pentru alții Mesia mult așteptat, Iacob Frank adună în jurul său, datorită învățăturilor lui, un cerc de discipoli devotați și schimbă cursul istoriei. Olga Tokarczuk surprinde cu mare atenție la detalii realitățile epocii, arhitectura, hainele și obiceiurile, vizitând conace nobiliare, parohii catolice și case evreiești cufundate în rugăciune și în studiul unor scrieri ezoterice. Romanul a devenit un bestseller chiar din momentul apariției, fiind nominalizat la Prix Femina étranger și International Booker Prize și distins cu Premiul Nike și Premiul Jan Michalski.
„Istoria lui Iacob Frank este atât de uluitoare, încât e greu de crezut că s-a întâmplat cu adevărat.“ (Olga Tokarczuk)
„Istoria frankismului este doar unul din nivelurile narative ale grandiosului roman al Olgăi Tokarczuk, care reușește să construiască în Cărțile lui Iacob o amplă panoramă a realității sociopolitice, multietnice și multiculturale a Republicii poloneze din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, susținută de o impresionantă galerie de personaje.“ (Cristina Godun)
AUTOAREA
OLGA TOKARCZUK, născută în Sulechów în 1962, este unul dintre cei mai faimoși și mai iubiți scriitori polonezi contemporani, numărându-se printre câștigătorii celei mai prestigioase distincții literare poloneze, Premiul Nike. Este autoarea mai multor romane, printre care Călătoria oamenilor Cărții (1993; Polirom, 2020), Străveacul și alte vremi (1996; Polirom, 2002, 2020), Casă de zi, casă de noapte (1998), Rătăcitorii (2007; Polirom, 2018), Poartă-ți plugul peste oasele morților (2009; Polirom, 2019), și volume de proză scurtă, Ultimele povestiri (2004; Polirom, 2018, 2019), Povestiri bizare (2018; Polirom, 2020), traduse în peste cincizeci de limbi. În anul 2018, romanul Rătăcitorii, la a cărui lansare „The Bookseller“ afirma că Olga Tokarczuk este „probabil unul dintre cei mai mari scriitori în viață de care n-ați auzit“, a fost distins cu Man Booker International Prize. Romanul Poartă-ți plugul peste oasele morților a fost adaptat pentru marele ecran în 2017, de regizoarea Agnieszka Holland, într-o producție care a obținut Ursul de Argint la Festivalul Internațional de Film de la Berlin. În 2018, Olga Tokarczuk a fost recompensată cu Premiul Nobel pentru Literatură.