Ce apropieri, ce similitudini ar putea exista între scriitori ca Elias Canetti, Franz Kafka, Mihail Sadoveanu, Isaac Bashevis Singer, Jaroslav Hašek și – știu eu? – Italo Svevo? Aparent, nu prea multe. Îi leagă însă multe lucruri, iar pentru cititorii români unul dintre ele, concret și palpabil, este – de acum încolo – coabitarea lor într-un dicționar recent apărut la Editura Polirom: Dicționarul romanului central-european din secolul XX. Iar această coabitare nu e deloc întâmplătoare și asta e de fapt ideea care contează.
Dicționarul amintit e o apariție unică în spațiul cultural românesc. Ideea i-a venit Adrianei Babeți, prozatoare, specialistă în literatură română și comparată, cercetătoare, teoreticiană, mentor a generații de studenți, iar în cazul de față forță motrice și unificatoare. Asta se întâmpla în 1992, în Statele Unite. Iar acea idee a ajuns să se materializeze într-o carte de peste 700 de pagini după treizeci de ani – ani în care au lucrat la ea, cu intermitențe și poticneli, dar și cu etape de avânt și efervescență creatoare, intelectuali umaniști din toată România și din alte țări, unele central-europene prin definiție, altele – cum sunt Statele Unite – prin ricoșeu. Într-o țară a efemerului, a meștermanolismului, unde ce clădești azi se dărâmă mâine, îndârjirea cu care Adriana Babeți a dus la capăt un asemenea proiect e cuceritoare.
Spun toate astea pentru că mă simt și eu undeva acolo, în interior, în echipă, și pentru că am asistat aproape două decenii la geneza Dicționarului… Sincer, nu credeam că o să mai apară. Trecuse prea mult timp. S-au schimbat echipe, unii dintre colaboratori nu mai sînt printre noi, alții au fost cooptați pe parcurs, s-au scris și rescris articole, s-au reconfigurat structuri… câți ar fi avut răbdarea, entuziasmul și optimismul necesare pentru a merge pînă la capăt? Câți nu s-ar fi întrebat: „Aș putea face atâtea alte lucruri – și-apoi dicționarul ăsta chiar merită atâta efort?“.
Acum, odată apărut Dicționarul…, se va vedea că merită, că a meritat. Nu e un simplu dicționar de romane și autori dintr-o regiune cu geometrie variabilă (cum o etichetează, pe bună dreptate, coordonatoarea lui), ci harta unei literaturi definitorii pentru cultura universală, într-o epocă și ea definitorie pentru istoria recentă a umanității: tulburatul și contradictoriul secol XX. Greu de definit și greu de ignorat, cu granițe fluide și trecut frământat, Europa Centrală e o lume și un spațiu cultural aparte, în care asemănările și apropierile sunt mai numeroase decât diferențele.
Sigur, cultura română a fost influențată masiv în decursul istoriei de cea franceză și apoi de cea anglo-saxonă – dar toate culturile central-europene au trecut prin aceleași etape. Sigur, suntem diferiți, dar semănăm mai mult decât ni se pare. Sigur, scriitorii incluși în dicționar sunt diferiți, dar la fel de diferiți ca niște piese de domino: se aseamănă și se apropie în numeroase puncte comune, construind până la urmă o rețea – diversă, dar rețea, ce îi unește, de la unul la altul, la distanță și conferă un aer comun ansamblului.
Câteva din lucrurile comune (și încă specifice acestei Europe) le enumeră Adriana Babeți în „Introducerea“ la dicționar și, rezumativ, într-un interviu acordat prozatoarei Ana Maria Sandu în „Dilema veche“ din 19 ianuarie: „un sentiment al nesiguranței și precarității cu care e trăit prezentul și e proiectat viitorul […], ba chiar – o spune plin de tristeţe Václav Havel – o mare teamă în fața trecutului care scoate mereu la iveală alți și alți demoni sau noi pagini de infern; o ambivalență structurală; o fragilitate și o insecuritate permanente; o identitate individuală și de grup aflate mereu în criză; o melancolie; un fond nevrotic; un mod ciudat de a râde și de a plânge“.
Dar, dincolo de teoretizări, în cartea asta s-au adunat sute de cărți ce refac o lume din fragmente: un cronotop, un spațiu într-o istorie de o sută de ani – și e exact istoria care ne interesează și ne doare. Pe noi, pe vecinii noștri, pe toți europenii dintre imperii, prinși la mijloc, răsfirați prin lume sau reveniți la matcă. Lumea noastră.