Călătoria continuă.
Sâmbătă, 21 ianuarie
Iohannis în 2016: Dacă un politician este dovedit ca plagiator, el nu mai poate să rămână în politică.
Iohannis în 2023, cu Bode și Ciucă la subțiori: golf, ski și relaxare.
O notă de acum șase ani: „Profețiile apașilor s-au împlinit: a venit Marele Bou Portocaliu ca să bage lumea în gard. E aici“.
O notă de acum trei ani: „Parcă îl și văd pe ultimul carpato-danubiano-pontic intrând cu căciula în mână pe poarta Raiului. Unde este țara pe care v-a dat-o Domnul cu atâta generozitate, carpato?, are să-l întrebe atunci Sfântul Petru. Nu mai este, Sfinte, cum să vă spun eu dumneavoastră: s-a furat, atât s-a putut, ne înțelegem noi, merge și așa? Și numai ce se pornește ultimul carpato cu mâna sa lungă să strecoare șpaga în buzunarul Sfântului…“
Vineri, 20 ianuarie
România în 2009: Geoană-Prosthănacu, hă-hă.
România în 2023: Vai, domnul Geoană, Excelență…
Mi-ar plăcea ca următorul președinte al țării natale, după Iohannis, să fie găina doamnei Albu, dacă mai trăiește găina, ba chiar și dacă nu mai trăiește, împăiată, frumos, să fie tranziția ușoară.
Joi, 19 ianuarie
Nu văd nici un motiv pentru care n-ar trebui să treacă Bote la Interne și Bode la făurirea de chiloți.
În lumina plagiatelor, vorba aceea, ar fi frumos să iasă la iveală că Bode nici nu există, că e tot generalul Ciucă.
Miercuri, 18 ianuarie
Hai, că mai e un pic și de la 1 aprilie se apucă Iohannis de treabă.
O notă de acum opt ani: „În ultimele trei extrageri, mi-au ieșit toate cele șase numere la loto. E adevărat, câte două pe extragere, iar cu două numere nu câștigi absolut nimic, dar oricum nu se poate spune că n-a existat bunăvoință. Nenea Iancu să ne judece“.
O notă de acum cinci ani, de când locuiam la Madrid: „Au cetățenii din Madrid acest frumos obicei înainte să plece din cârciumă, căci se îndură greu să facă pasul afară. Bagă repede un chupito. Pe românește asta ar însemna că mai ciupesc un ultim păhărel. Poți chiar să îi întrebi, incorect gramatical, chupimos? Că înțeleg ei“.
Încă o notă de acum cinci ani: „Când nu prea știi spaniolă, dar vrei totuși să spui ceva: aș vrea să le mulțumesc Esmeraldei, Kassandrei, Leonelei, Văduvei, Inimii sălbatice și nu în ultimul rând lui Betty cea urâtă. Fără dumnealor nu aș fi știut astăzi a zice: «Fuera de mi cama, fuera de mi casa, fuera de mi vida». Acum mai trebuie doar să aleg la întâmplare un cetățean de la metrou, în vederea adresării conform celor de mai sus“.
O notă de acum un an: „Cu nesemnificative excepții, tot statul român, atât de interlop-friendly, e ditamai Ciucă. Conceptul de Ciucă. Adică: o creatură bugetofagă, gonflată, artificială și toxică, întemeiată pe scurtături, impostură, un mix de sforari, păpuși de cârpe, cârdășii, cumetrii, gângăvie, abandon moral, imunitate la cultură, educație și civilizație care depășește tribul. Și nici societatea, ca splendid loc ridicol de întâlnire dintre hoți & proști, nu se simte mai bine. Monosilabicul Ciucă, la fel ca stăpânul său, monosilabicul Iohannis, nu e doar o balenă eșuată din întâmplare. E consecința sistemului însuși. Bagi valahíe pe de o parte, ies Ciucă-Iohannis & ceilalți pe ailaltă“.
O notă de acum trei ani: „Ne-am luat cu Ziua Culturii Naționale și am uitat să ne punem adevărata întrebare: dacă mai trăia, Eminescu (170 de ani, acu’ în ianuarie) era bugetar? Și, dacă nu era bugetar, mai era el român?“.