Cumpăr și eu online, sunt și eu român și cetățean al lumii globalizate. În anii de pandemie adesea nici nu am avut încotro. Și recunosc avantajele comerțului online. De la o vreme încoace – poate pentru că a luat avânt, poate chiar prea mult avânt – încep să-i văd și limitele. Iar de multe ori ajunge să mă calce pe nervi.
Pentru început, să stabilim clar pozițiile: eu sunt clientul, cel care plătește pentru un produs și se așteaptă să îi fie livrat. Cam atât: o tranzacție comercială obișnuită, în care capitalismul liberal m-a învățat că sunt elementul principal, cel fără de care nu funcționează economia de piață și nici o economie în general. Așadar, mă aștept să fiu tratat nu neapărat cu mănuși, ci doar corect și în limitele relației ăsteia de schimb comercial: îmi dai, îți plătesc, mulțumesc, la revedere (poate). Nu știu însă cine a venit cu ideea că seducerea cumpărătorului e mai eficientă dacă se face mai insistent, tot mai insistent. Sau că marketingul dă rezultate cu atât mai bune cu cât e mai agresiv. Nu e. Și nu dă.
Acum vreun an am cumpărat online un uscător de păr. Nu l-am cumpărat însă așa, pur și simplu. Înainte să pot face comanda, a trebuit să îmi fac un cont personal de client, să îmi folosesc e-mailul, să îmi aleg o parolă și abia apoi am putut finaliza comanda. La finalizare mi s-au cerut, cum se obișnuiește, numele, adresa, numărul de telefon, e-mailul (iar e-mailul?), după care am plătit. Cu cardul. Peste un sfert de oră am primit un e-mail de confirmare a comenzii. Profesionist și eficient.
După încă un sfert de oră mă trezesc cu un alt e-mail, de la aceeași companie și adresă, purtând incitantul titlul „Recomandări legate de comanda ta“ – că suntem de-acum amici, eu cu marea companie online, ne tutuim, ceea ce nu poate fi decât bine. Uite, deja are grijă de mine: am crezut dintotdeauna că știu să folosesc un uscător de păr, dar cu progresele făcute în domeniu, nu se știe niciodată. Așa că am deschis e-mailul și am citit: „Ultima dată ai cumpărat de la noi un uscător de păr și ne-am gândit că te-ar interesa și…“, după care mi se propunea să mai cumpăr niște lucruri care nu mă interesau – printre altele, și anvelope de iarnă pentru mașina mea pe care nu o am și pe care, sincer să fiu, oricât m-am străduit, n-am putut s-o asociez în nici un fel cu uscătorul de păr.
Uscătorul comandat l-am primit în timp util. Iar după o zi sau două, am găsit un nou e-mail de la vânzătorul meu online, care îmi cerea să spun cât de mulțumit sunt de experiența mea cu firma. L-am șters din Inbox, ușor exasperat. Era un uscător de păr, nici nu apucasem să-l folosesc, cât de mulțumit puteam fi? Dacă eram nemulțumit, bănuiesc că aș fi reacționat eu în vreun fel. Așa că am ignorat cu grosolănie rugămintea, așa cum am ignorat și zecile de e-mailuri primite ulterior de pe aceeași adresă, cu oferte, reduceri și pachete promoționale la o mulțime de lucruri pe care nu mi le doream – fiindcă, dacă mi le-aș fi dorit, le-aș fi comandat și singur, fără îndemnurile vânzătorului.
Înțeleg: și în comerțul tradițional negustorul încerca să te convingă să cumperi și altceva, mai mult, mai ieftin, doar pentru tine. Doar că atunci când părăseai magazinul, bunul negustor nu venea după tine și în nici un caz nu-ți intra în casă și în gând. Nici nu-ți cerea să te înscrii pe lista lui de clienți, fiindcă altfel nu îți vinde marfa lui. Se mulțumea să intre el pe lista ta de negustori preferați și nu striga după tine pe stradă dacă uitai o vreme de dugheana lui. Ceva nu e în regulă cu marketingul actual. Devine sâcâitor, intruziv și sufocant. Cum în timpul pandemiei am comandat destule lucruri de la firme și de pe site-uri diferite, am simțit-o parcă tot mai acut. Două din cinci companii cu vânzări online îți cer să îți faci un cont de utilizator, cu e-mail și parolă.
O parolă cât mai sigură, bineînțeles, ca să nu afle hackerii ce fel de lenjerie intimă preferi sau ce fel de mâncare îi cumperi câinelui: de opt-zece caractere, cu majuscule, cu semne, cu slash-uri și dash-uri. În șase luni am strâns vreo zece parole – diferite și sigure –, pe care, ca să nu le uit, le-am pus într-un document Word, în așa fel încât hackerii, dacă vor ajunge vreodată să mi le fure, să le fure pe toate deodată. Iar de o vreme încoace refuz pur și simplu să mai cumpăr online de pe site-urile care îmi cer cont de utilizator, cu e-mail și parolă aZX)?$pampam@/.