Un lucru pe care eu, Bobi (n.r. numele real Emanuel-Gabriel Dumitraș, Bobi fiind pseudonimul), nu-l prea înțeleg, este folosirea din ce în ce mai abuzivă a notelor de redacție (n.r. explicații date de către redacție, de fapt de către redactor). Ajung să cred că unii oameni nu dețin destule competențe de scriere coerentă.
Când mi s-a propus să scriu aici (n.r. „Suplimentul de cultură“, săptămânal lansat în 13 noiembrie 2004 de Editura Polirom și „Ziarul de Iași“, care de-a lungul celor 19 ani de apariție a urmat o politică editorială unică în peisajul presei culturale, urmărind în primul rând actualitatea culturală și promovând cultura tânără) am acceptat cu drag, fiindcă mă știam capabil de a scrie, cu cap și coadă, texte solide. Lucrările mele de control la limba și literatura română din școala generală (n.r. fosta Școala Generală nr. 5 din Dorohoi, județul Botoșani, actualmente denumită Școala Gimnazială nr. 5 „Spiru Haret“, situată pe strada Locotenent Olinescu, nr. 2) nu au cunoscut culoarea roșie decât în partea din stânga sus, unde stiloul profesorului căpătase deja reflexul de a scrie numărul lui Hagi (n.r. Gheorghe Hagi, marele fotbalist român, care a jucat purtând tricoul cu numărul 10, iar în cazul de față este vorba despre nota 10). Ca un copil în dimineața de Crăciun (n.r. 25 decembrie, Emanuel-Gabriel Dumitraș fiind ortodox de rit nou), domnul profesor dădea deoparte lucrările colegilor mei ca pe niște hârtii de ambalaj, pentru a ajunge la scrierea mea, pe care o privea ca pe un cadou mult visat. O caracterizam pe Agripina (n.r. eroina principală a nuvelei La vulturi, scrisă de Gala Galaction) în niște nuanțe de expresie care o făceau să pară țara însăși, care în momente de restriște își aduna toate resursele pentru a-și salva fiii din fața unui nou val de cotropitori (n.r. soldații Imperiului Otoman). Sub penița mea, Ilie Moromete (n.r. hai, că pe el sigur îl știți, este domnul a cărui caracterizare v-a picat ca subiect la bacalaureat) devenea un tată și soț responsabil și iubitor, cu limitările impuse de contextul economic și social în care s-a dezvoltat ca om.
Concluzia articolului meu de azi este că aici (n.r. te rugăm să recitești n.r. de la începutul paragrafului al doilea) vor publica doar oameni cu osatură literară densă, puternică, dar și elastică. Vor dăinui în timp rubricile interesante, consistente și coerente, precum a mea, cu texte peste care nici o redacție sau redactor nu va considera necesar sau oportun să adauge note.