Pe 9 februarie, celebra colecție „Livre du Poche“ a editurii Hachette a împlinit 70 de ani de existență. Șapte decenii de când această idee foarte practică a provocat o revoluție a cititului, spune France Culture, „în lumea editurilor, a democratizat literatura și a rămas foarte la modă și astăzi“, reușind performanța ca, după sute de milioane de cărți vândute, să se facă cunoscută și dincolo de hotarele Franței.
„Livre du Poche“ a cunoscut succesul începând din 1953 grație editorului Henri Filipacchi, care, conform legendei, a avut ideea acestei colecții în timpul războiului, când a văzut un soldat băgând în buzunar o carte de mici dimensiuni. Filipacchi reușește îi să convingă pe amicii lui editori de la Albin Michel, Calmann-Lévy, Grasset și Gallimard să se asocieze proiectului lui și să devină, astfel, părinții fondatori ai „Livre du Poche“ care, conform dorinței sale, trebuia, cel puțin la început, să publice textul integral al cărților marilor autori intrați în domeniul public.
Nu era o idee cu totul nou, în Franța mai apăruseră Livre Populaire, în 1905, în Germania apăruseră deja colecții la Tauschnitz sau Albatross Books, iar în SUA Simon & Schuster lansase încă din 1939 Pocket Books. Dar inițiativa franceză a avut un uriaș succes de public, mai ales pe fondul unei crize a cărții apărute în 1949 după explozia prețului hârtiei.
Nu toată lumea a apreciat, în epocă, ideea. „Îi face să citească pe mulți care n-au, de fapt, nevoie să facă acest lucru, le dă un soi de pretenție intelectuală pe care nu o au“, comenta cineva. Librarii s-au supărat și ei inițial, considerând că acest format industrial foarte ieftin le va diminua substanțial veniturile. „Livre du Poche“ stârnește dezbateri, filosoful Hubert Damich denunțând în 1964 o „cultură de buzunar“ care „plasează în mâinile oricui substitute simbolice ale privilegiilor educative și culturale“, iar Sartre se întreabă, în 1965, dacă oare „cărțile de buzunar sunt cu adevărat cărți, iar cititorii lor sunt cu adevărat cititori“.
Dar formatul prinde, toate celelalte edituri îl adoptă, iar astăzi face parte din cotidianul libăriilor. „Livre du Poche“ publică astăzi atât cărți ale unor mari autori, cât și popularele lucrări de dezvoltare personală, iar vânzările continuă să crească. Concurența oferă și ea cărți de buzunar: în 1958 Flammarion creează „J’ai lu“, în 1962 apare „Presses Pocket“, iar în 1972 este creată colecția „Folio“. Dacă în 1958 tirajele urcaseră la 8 milioane de exemplare, în 1969 ele atingeau 30 de milioane, iar anul trecut ajunseseră la 81 de milioane.
Cea mai mare grijă a editorilor, în prezent, o constituie prețul hârtiei, al cărei cost s-a majorat, în Franța în ultimii doi ani cu 182%. Cu toate acestea, asigură France Culture, vânzările cărților de buzunar nu dau semne că ar scădea.