Alianța de guvernare dintre PSD și PNL a omorât scandalurile politice. E adevărat că mai vedem săgeți trase dintr-o parte în alta, dar sunt săgeți inofensive, care în nouă cazuri din zece nu nimeresc ținta.
Principalele partide românești nici nu prea mai au viață politică ca pe vremuri. E o plictiseală teribilă prin sediile de partide. Mai țineți minte Comitetele Executive de la PNL din vremea lui Orban? Sau cele din epoca Florin Cîțu? Sau celebrele CEx-uri cu cuțitele pe masă de la PSD? Și la liberali, dar și la PSD e acum liniște. Știe cineva cum și când se mai țin întrunirile săptămânale la cele două formațiuni? Poate că există ședințe, dar nu vedem să se ia vreo decizie cu impact public.
Până la urmă, pentru economia României poate că e vestea cea bună. Foarte bine că nu e scandal, spun oamenii de afaceri. După atâtea mandate de răfuială continuă, după atâta balamuc, după pandemie și cu un război crunt la graniță a venit timpul să ne mai și liniștim. De bine, de rău, PIB-ul tot crește de la an la an, iar stabilitatea politică pare să asigure creșterea economică de care avem atâta nevoie.
Dar liniștea nu va mai dura mult. La anul vom avea patru rânduri de alegeri. E prea mare miza. Încă nu se simte agitația altor ani preelectorali, dar declarațiile au devenit tot mai aspre și mai colorate. Până și președintele Klaus Iohannis a ieșit din hibernare cu o afirmație care pune PSD pe gânduri: „Atunci când coaliția va decide să facă o schimbare de guvern, se vor prezenta toate părțile interesate, îmi vor prezenta punctele de vedere și, în conformitate cu Constituția, voi lua atunci decizia care mi se va părea cea mai bună pentru România“.
Nici nu respinge ca poziția de premier să fie preluată de PSD, dar nici nu o admite, așa cum poate s-ar fi așteptat lideri ai PSD. Declarația președintelui nu e nici pe departe o declarație de război la adresa PSD, ci mai degrabă una de poziționare. După atacurile recente marca Marcel Ciolacu la adresa președintelui în funcție, a venit rândul lui Klaus Iohannis. E un banal cartonaș arătat lui Ciolacu, nicidecum un semnal că șeful statului nu va agrea premier PSD. De altfel, atât președintele țării, cât și PNL nici nu prea au alternativă. Un scandal între liberali și PSD ar arunca țara în haos politic pentru următorii doi ani. De profitat ar profita social-democrații, pentru că imediat s-ar victimiza, dacă PNL s-ar codi să le ofere poziția de prim-ministru. Iar în acest caz ce să facă PNL? Cine l-ar mai sprijini pe Ciucă în Parlament? Am ajunge într-un blocaj, iar perdantul ar fi în primul rând PNL.
Revenind la bătăliile electorale de anul viitor, întrebarea e dacă va fi confruntarea emoțiilor sau va fi doar bătălia mașinăriilor de partid. Deocamdată, nici un lider politic important nu are capacitatea să ridice masele. Dacă ar intra în cursa prezidențială, îl vedeți pe Ciolacu însuflețind o piață cu mii de oameni? Sau pe Ciucă în același rol, de conducător carismatic? Nici George Simion, dacă ar candida, nu ar reuși acest lucru. La fel cum Cătălin Drulă nu dă senzația că poate crea un val pro-USR. Posibil ca toți cei patru lideri politici să intre în cursa prezidențială. Cum e posibil ca pe nici unul dintre ei să nu-l vedem participând la bătălie.
Marcel Ciolacu e preocupat mai degrabă să se facă rotativa din luna mai, apoi se va ruga, dacă va ajunge premier, să nu vadă vreo Lebădă Neagră. Ciolacu ar vrea să fie prezidențiabil, dar e conștient că șansele sale, după ce a condus 18 luni un guvern, nu-s din cale afară de mari. La fel cum pentru George Simion miza este un scor cu 2 în față la europarlamentare și eventual un punct în plus în fața liberalilor.
La prezidențialele din 2004, Traian Băsescu a reușit să întoarcă meciul cu Năstase, deși părea pierdut. Alianța PNL-PD de atunci a stârnit destule emoții, pentru că elefantul roșu se umflase prea tare, iar electoratul voia altceva. În 2009, emoția a creat-o Geoană când s-a dus la Vântu, validându-i lui Băsescu teoria cu mogulii. În 2014 emoția n-a fost Iohannis, ci s-a numit votul din diaspora. Din nou PSD a călcat în străchini, de serviciu fiind Ponta. Ulterior, Dragnea a fost cel care a crescut zdravăn nivelul emoției în societate.
Știm că va fi bal mare în 2024, mai rămâne de stabilit data și numele invitaților. Nici o surpriză deocamdată, dar e încă devreme. În culise se fac și desfac scenarii. Confruntarea poate să înceapă. Intuiesc că și de data asta se va lăsa cu ceva emoții.