Privirea de om intors din iad, parasit de toti si insingurat in luciditatea lui din filmul lui Serban Marinescu – privirea celui care a vazut toate ororile si care e pedepsit sa le supravietuiasca. Cu privirea lui Stefan Iordache, Victor Petrini pare unicul supravietuitor al unui razboi atomic, unul care a dat peste cap notiunile elementare. Condamnat sa traiasca sub ramurile „ideilor filosofice” („gindesc, deci exist”, „totul e bine in cea mai buna dintre lumile posibile”), personajul lui Stefan Iordache traieste cu marele sau univers interior strivit de micul univers din afara. Jocul sau e retinut pina la limita exploziei.
Si privirea lui Ion Theodorescu, eroul povestirii lui Cezar Petrescu, Omul din vis, din care s-a inspirat Mircea Daneliuc pentru Glissando, privirea acelui om superior, pedepsit cu euforia autodistrugerii, dar si cu darul intelegerii, al luciditatii, care vede forma lucrurilor si a caracterelor in spatele aparentei. Care banuieste ca spleenul sau poate fi o rasfringere in mic a unui rau mult mai mare, dar care are destula luciditate cit sa realizeze ca e inutil sa se opuna.
Stefan Iordache, care a debutat in cinema in 1964, cu rolul din Strainul, era un actor nascut pentru film. Avea nu doar un talent unic, dar si acea retinere indispensabila pentru marele ecran. Filtra, nu scotea totul si dintr-o data pe taraba, fiind in acelasi timp extrem de expresiv. Si avea prezenta. Se remarca in cadru, chiar daca statea cu spatele la aparat. Nu-l puteai ignora. Juca cu corpul. Juca cu figura, chiar si cind expresia fetei raminea aceeasi. Vedeai numai ideile trecind pe deasupra, ca un curent de aer care misca suprafata apei. Avea pe urma o voce inconfundabila. Il recunosteai dintr-o mie. Chiar si cind personajul sau irumpea in descarcari nervoase, ramineau mereu pe dinauntru un soi de control, o structura de rezistenta care nu ceda la socuri. Putea juca un personaj care e lovit din toate partile, dar care, oricit de lovit ar fi fost, pastra un nucleu dur, incasabil, cumva insolent. Nu l-am cunoscut pe omul Stefan Iordache. Am facut mai demult un interviu si m-a surprins sa vad ca e foarte normal si „de treaba”. Cred ca era la fel de incasant, rezistent, lucid si demn cum mi-l imaginam.