Dupa o astfel de sedinta, am devenit irecuperabil Urma obsessed. Nu ma mai saturam sa-i ascult, iar cind nu eram acasa, fredonam peste tot frinturi din piese. La liceu aveam versuri scrise in majoritatea caietelor, iar colegele de banca stiau sa ma lase in nebunia mea. Am ascultat pina la epuizare Nomad Rhymes, sau cel putin asa am crezut. Era momentul sa trec la urmatoarea etapa. Tot de la aceeasi prietena am primit si al doilea album Urma, Anger as a Gift. La inceput cu reticenta, apoi cu curiozitate si in cele din urma cu aceeasi sete cu care ascultam Nomad Rhymes am inceput sa ascult si acest al doilea album.
De atunci nu mai pot sa le ascult separat. Anger as a Gift este continuarea fireasca de la Nomad Rhymes. Pentru mine nu sint doua albume diferite, sint pur si simplu Urma. Cind i-am spus You can buy me with a coffee/I’m so cheap, el a spus OK. M-am indragostit si i-am declarat ca I feel more than words can say si ca I just feel that I’m safe/In your arms. Cind ne certam, ii spuneam How long does it take for you to see inside of me? si aveam impresia ca What I am is not enough. Cind am simtit ca nu mai merge, i-am spus ca It’s out of my hands si i-am urlat Take your demons out of me, ca apoi sa regret Those simple things. A fost perioada in care am iubit pe ritmurile Urmei si toate trairile de atunci sint legate de acele piese.
Credeam ca Urma nu mai are nici un secret fata de mine. Nu puteam sa ma insel mai mult. Desi am ascultat de atitea ori toate piesele, inca ma surprind. Le redescopar cu fiecare noua ascultare. Gasesc inflexiuni noi in vocea lui Mani sau a lui Byron; ma las purtata de sunetul instrumentelor de percutie, de chitara si de flaut si realizez ca de fiecare data simt ceva nou; vechile amintiri legate de Urma sint tot acolo, dar mai e ceva, ceva inedit, ceva care ma fascineaza, care ma face sa-i ascult, ceva atit de Urma…
Da, sint obsedata, sint tra-Urma-tizata. Fiecare por al corpului mi se deschide pentru a primi binecuvintarea sunetelor, calmul sau furia versurilor, acea stare pe care doar Urma mi-o poate da. Vibrez in ritmul Urma, traiesc zile lenese ascultind Urma, iubesc pe versurile de la Urma, visez, citesc, gindesc, exist in ritmul Urma.
Chiar si acum, dupa ce au trecut doi ani de cind am scris textul de mai sus si Urma a scos ce-l de-al treilea album, Trend off, sint la fel de obsedata de muzica pe care au facut-o. Cu o cana de ceai fierbinte, cu pisica mea – pe care tot Urma o cheama – torcind linistit linga mine, cu o carte buna si ascultind Urma – asa as vrea sa imi petrec toate zilele reci de toamna. Nu as avea nevoie de absolut nimic altceva.
(http://rainbowchild.mostly-harmless.ro/ sau
http://rainbowbooks.mostly-harmless.ro/)