Internațional  -  Dragos Cojocaru  -  

„Care este, la urma urmei, longevitatea culturală a unei bombe sexy, a unei femei fatale?“, se întreabă „New York Times“ într-un articol prilejuit de dispariția, la 82 de ani, a actriței Racquel Welch. „Tindem să credem că, la o anumită vârstă, respectiva va renunța la acest statut. Dar doamna Welch nu a făcut-o. A reușit să-l păstreze, cu multă demnitate. Cum a fost posibil? Căci doamna Welch nu a fost în primul rând o actriță, deși a jucat în multe filme. A fost un icon de un anume gen, o sirenă a ecranului în timpul revoluției sexuale. Numele ei a devenit sinonim cu o anume formă de erotism, bazat pe forma ei de frumusețe.“

„New York Times“ nu este deloc deplasat subliniind acest statut de sex-simbol al lui Raquel Welch; avalanșa de necrologuri care au însoțit dispariția vedetei a făcut la fel, marcând astfel adevăratul impact pe care actrița americană l-a avut asupra lumii, începând de mai bine de jumătate de secol. După dispariția lui Marilyn Monroe, Welch, în plină eră marcată de o profundă schimbare culturală, avea să o înlocuiască în rolul de sex-simbol universal, „dând la o parte ideea că numai o blondă poate încarna chintesența feminității“ („Le Figaro“). În 1998, Playboy a clasat-o pe a treia po­ziție în topul celor mai sexy o sută de vedete ale secolului XX, după Marilyn Monroe și Jayne Mansfield, dar înaintea lui Brigitte Bardot.

Raquel Welch, pe numele ei real Jo Raquel Tejada, s-a născut în Chicago, fiică a unei englezoaice și a unui inginer bolivian, a ajuns de foarte tânără în California și, după un prim mariaj ratat și o serie de concursuri de frumusețe câștigate, a bătut la porțile Hollywoodului.

Al doilea ei mariaj, cu Patrick Curtis, un ingenios agent publicitar, avea să se dovedească un moment esențial în viața ei, scrie Daniel Mansour în cartea From Abba to Zoom: A Pop Culture Encyclopedia of the Late 20th Century. Cei doi au început să o promoveze agresiv, exploatând fizicul ei spectaculos, ascunzându-i originea latino. Intensa campanie publicitară, alimentată de nenumărate pictoriale, a dat rezultatele scontate, când Welch a de­venit în anii ’60 o celebritate inter­na­țională și una dintre vedetele cele mai bine plătite ale Hollywoodului. Numai într-un singur an a ajuns pe un număr record de 80 de coperți de revistă.

Două au fost momentele care au propulsat-o pe Welch în stratosfera sex-simbolurilor. După un șir de roluri de coloratură, ea apa­re în popularul film SF Fantastic Voyage (1966), îmbrăcată într-un costum mulat alb, apoi, în același an, în fantezia preistorică One Million Years B.C. Este un film aproa­pe mut, Raquel are doar câteva replici, dar o producție care va rămâne în istoria cinemaului mai ales prin posterul lui, care o prezintă pe actriță în poza ei iconică, îmbrăcată cu celebrul bikini din blană. Este o imagine care s-a imprimat adânc în psihicul pop-cultural, o imagine care, amin­tește „Movieweb“, a decorat milioane de pereți din camerele ado­les­cenților începând din anii ’60 încoace. Și care a marcat definitiv cariera vedetei.

Căci, spune David Mansour, considerată mai mult un star, Welch nu a mai reușit niciodată să scape de statutul de sex-simbol și să fie luată în serios ca actriță, în ciuda unui Glob de Aur pentru rolul din Cei trei mușchetari, primit în 1984. Ea apare constant și astăzi pe listele „celor mai sexy o sută de staruri din istoria filmului“ („Empire Magazine“) sau „cele mai sexy o sută de vedete ale secolului XX“ („Playboy“).

Un statut care a sfârșit prin a o deranja pe vedetă: „Aveam într-a­devăr senzația că oamenii își bat complet joc de mine, că sunt inte­resați de altă femeie. Erau îndră­gostiți de o super femeie venită din Amazonia! N-am fost crescută să fiu un sex-simbol, nici nu e în natura mea să fiu așa ceva. Faptul că am devenit este poate cea mai frumoasă și mai norocoasă neîn­țelegere din istorie“.

În ciuda acestui statut, ea a refuzat să apară goală în rolurile ei, chiar și într-un pictorial pentru „Playboy“, pe care l-a realizat în 1979. Ceea ce l-a făcut pe patronul revistei să declare că Raquel Welch „este unul dintre ultimele sex-simboluri clasice, ea vine din­tr-o eră în care puteai să fii considerată cea mai sexy femeie din lume fără să îți dai hainele jos. A refuzat să se dezbrace pentru noi și am fost de acord, fiindcă pictorialul pe care l-am publicat arată că are dreptate“.

Până spre finalul vieții, actri­ța avea să discute public, în interviuri, acest statut. „Cea mai grea parte a fost să înțeleg că eram un obiect, nu pentru filmul acela, ci pentru întreaga industrie a filmului“, declara în 2012, în „Men’s Health“. „Un obiect căruia nu i se permite să deschidă gura decât atât cât trebuie. A fost frustrant la primele filme, pe urmă am realizat că asta vine la pachet. Uitați-vă la Marilyn Monroe, totdeauna m-am întrebat de ce părea atât de nefericită. Toți păreau să i se închine ca unei zeițe. Dar n-a fost niciodată nominalizată pentru comediile și musicalurile ei, oricât de bună actriță a fost. Dintr-un anu­me motiv, oricine are sex-appeal este rar luat în serios.“