Să fii soț model poate fi foarte greu sau foarte ușor, depinde de structura ta interioară. Este greu dacă asta implică eforturi care te scot din zona de confort și e ușor dacă ești, de exemplu, ca mine. Fără să mă chinui aproape deloc, acțiunile mele aduc mereu fericire și veselie conjugală.
Cu ocazia celei mai recente aniversări a zilei ei de naștere, m-am trezit la ora șapte. Fericirea a început să-i danseze în priviri precum un corp de balet. Dragule, ai făcut tu gestul ăsta pentru mine? Normal, e ziua ta, unde este cafeaua? După cafea și o porție prea consistentă de madlene, am pus mâna pe aspirator. Pe mine treaba asta mă relaxează, se produce un fel de zgomot alb care mă rupe de exterior și mă ajută să fiu creativ. În bucătărie mi-au venit în cap două versuri, în living alte patru, pe hol deja îmi imaginam un refren. Noul cântec beneficia și de un fel de videoclip în direct, cu coada ochiului o vedeam pe ea dansând de bucurie fiindcă dau cu aspiratorul. Eram un fel de Freddie Mercury care nu vrea să break free. Apoi am dat cu mopul prin toată casa, râzând de unul singur când mă gândeam cât de nepotrivită este denumirea de curling a sportului ăluia.
Diseară avem musafiri la grătar, dar până atunci oare vrei să mă ajuți să fac ordine în dulapuri? Sigur că vreau. Vai, ești minunat! Sigur că sunt. Uite, m-am gândit să renunțăm la toate lenjeriile de pat albe, aș vrea să le înlocuim cu unele în culori vii. Vrei? Sigur că vreau, fiindcă oricum asta vei face, din moment ce ți-a încolțit ideea. Acum știu și ce cadou îți dorești, buchetul de trandafiri și cinci lenjerii în culori vii.
Grătarul aniversar este în același timp sursă de hrană și motiv de socializare. Pisici miorlăind chinuite de poftă, câinele așteptându-și oasele, iar lângă el, pe iarbă, invitații joacă badminton sau volei, copiii taxând cu câte zece lei fiecare săritură peste gardul vecinului pentru a recupera fluturașul sau mingea. Mormanul de cearșafuri albe devenite paria mi-a dat o idee grozavă pentru distracție și pentru a marca această minunată zi. Cu o mașină de cusut din aia manuală am început să le unesc între ele. Erau atât de multe încât am obținut nu unul, ci trei lampioane imense. Pentru aer cald am folosit spray-uri cu gaz butan. Ne-am pus fiecare câte trei dorințe, apoi le-am lansat în ropote de aplauze. Le-am privit până ni s-au pus cârcei pe ceafă. Un vânt bun și cald a făcut lampioanele nevăzute. Atât de frumos și de înalt pluteau, încât nu m-aș mira să aflu că au ajuns până în America.