Internațional  -  Dragos Cojocaru  -  

Ultimul act de vandalism woke a reușit, cumva, să stârnească o furtună de reacții de condamnare, deși această rescriere în cheia cenzurii de tip nou a popularelor cărți ale lui Roald Dahl nu este decât un alt capitol din saga atacului de tip „politically corect“ din ultimii ani.

Editorul britanic Puffin, care de­ține drepturile asupra operei lui Dahl, a considerat că poveștile acestuia, iubite de zeci de milioane de copii, trebuie rescrise cu mare grijă pentru a nu „șoca“ și „jigni“ cititorii de noi generații sau „minoritățile sexuale sau etnice“. Alterările sunt precise și se înscriu perfect în linia ideologiei woke. Anumite propoziții sunt scoase complet, la fel anumite cuvinte („gras“, „urât“ etc.). „Mamele și tații“ din Matilda devin „părinții“. Cuvântul „negru“ devine „întunecat“ (în The BFG). Unele pro­poziții sunt rescrise, de exemplu tot în Matilda: „A călătorit cu corăbii din vechime împreună cu Joseph Conrad. A fost în Africa cu Ernest Hemingway și în India cu Rudyard Kipling“ s-a transformat în „A mers pe domenii din secolul XIX cu Jane Austen. A fost în Africa cu Ernest Hemingway și în California cu John Steinbeck“. Un masacru, pe care Roald Dahl Story Company, societatea care reprezintă pe deținătorii drepturilor de autor (și care este deținută de către Netflix), le aprobă. Sunt schimbări pe care editura nu le-a făcut singură, ci a apelat la serviciile unui adevărat comitet ideologic de cenzori, Inclusive Minds, care se descrie drept „un colectiv pasionat de incluziune, diversitate, egalitate și accesabilitate în literatura pentru copii“.

Mulți apropiați ideologici nu par a fi foarte deranjați, sugerând că Dahl ar trebui mai degrabă dat uitării cu totul, așa cum zice, de exemplu, un comentariu al lui Holly Thomas pe CNN sau cunoscutul Philip Pullman. „Dacă ne jignește, mai bine să nu-l tipărim“, susține autorul His Dark Materials. „Citiți în schimb acești mi­nunați autori de azi, care nu sunt atât de băgați în seamă, fiindcă sunt umbriți comercial de cei precum Dahl.“

Mai multe au fost însă reac­țiile negative. „Roald Dahl nu a fost un înger, dar aceasta este o cenzură absurdă“, s-a indignat Salman Rushdie, urmat la o zi distanță de chiar prim-ministrul britanic Rishi Su­nak. „Editarea selectivă a unor cuvinte pentru a se conforma unor anumite sensibi­lități ar putea reprezenta o nouă armă, foarte periculoasă“, a avertizat Suzanne No­ssel, conducătoarea PEN America, organizație ce reunește 7.000 de scriitori ce militează pentru libertatea de expresie.

„Aceste schimbări însumează totul, este cucerirea corect politică a culturii într-un exemplu rizibil. Propaganda a învins creativitatea. Mesajul (ideologic) corect este mai important decât arta de a povesti și nuanța, poate chiar mai mult în cărțile pentru copii“, scrie Tom Slater în „Spiked“. El amin­tește că noii ideologi acordă o atenție specială cărților și produc­țiilor pentru copii. În ce privește filmele și serialele, este știută recu­noașterea publică a unor factori de decizie a Disney a politicii deliberate de a impregna producțiile pentru copii cu ideologie LGTB sau „antirasistă“.

În lumea cărților pentru co­pii, de exemplu, Dr. Seuss a fost „anulat“ în SUA, în 2021, când moștenitorii popularului scriitor au anunțat că nu vor publica șase din cărțile acestuia, pentru că „portretizează oamenii în moduri care sunt greșite și care pot răni“. În schimb, editorii „corecți“ au inundat librăriile anglo-saxone cu titluri precum Antiracist Baby, Feminist Baby sau No! My First Book of Protest.

Astăzi, chiar și Peter Pan deranjează: la Aberdeen University, în Marea Britanie, iubita carte a lui J.M. Barrie va fi ștampilată cu un avertisment de tip trigger warning: conducerea universității cre­de că „ciudata perspectivă a autorului asupra genurilor“ ar putea șoca și jigni cititorii (stu­denți). La fel cum universitatea Northamp­ton atrage atenția asupra pericolelor din 1984, iar Cambridge asu­pra operelor lui Shakespeare. Cei de la Aberdeen par fixați pe literatura pentru copii și tineri, ei au pus astfel de avertismente pe Comoara din insulă a lui R.L. Stevenson, The Railway Children de Edith Nesbit sau Leul, vrăjitoarea și dulapul a lui C.S. Lewis.

„Aceștia sunt oamenii care s-au pus deasupra industriilor culturale și a instituțiilor, idioții care nu au nici o idee ce distrug. Cenzurarea literaturii nu răspunde unei cereri din partea societății. Barbarii au pătruns însă în cetate. (…) Trebuie să ne opunem acestui nou filistinism ce s-a instalat printre elite, împotriva vandalismului care pozează drept progres“, scrie Tom Slater.

„Regimul mondial de cenzură este aici și este urât și descinde direct din 1984i“, comentează cunoscutul Ben Shapiro de la „Daily Wire“, care susține și el o idee propusă de mulți alții, cea de a cumpăra pe suport fizic operele (de la cărți la filme) care astăzi sunt mult prea lesne alterate și cenzurate de către deținătorii drepturilor. „Nu aveți încredere în versiunea digitală a cărților pe care le preferați de la autorii clasici. Pot fi schimbate în orice moment“, spune Shapiro.

Unii însă nu vor să participe la acest masacru, așa cum este editura franceză Gallimard, care a anunțat că nu va schimba nici o virgulă din cărțile lui Dahl. Poate fiindcă în Franța, scrie „Le Figaro“, lumea culturii literare privește foar­te sever alterarea operelor de­ja publicate, așa cum s-a văzut în cazul eliminării cuvântului „ne­gru“ din opera Agathei Christie sau a lui Joseph Conrad. Editorii francezi nu folosesc cenzorii ideologici, numiți sensitivity readers, și refuză să o amendeze pe J.K. Rowling pentru opiniile ei. „Un roman de Dahl rescris nu mai este un roman de Dahl“, conchide traducătoarea Bérengère Viennot.