Continuăm Jurnalul.
Luni, 20 februarie
O notă de acum opt ani (am puterea să recunosc, încă o dată, că am avut dreptate): „Și tare mă tem că această numire a lui Hellvig să nu fie doar începutul împăierii în viu a noului nostru președinte ales“.
O notă de acum șase ani: „Sunt multe dovezile că aleșii poporului român au îndeobște un apetit pentru orwelliana porcie, dar cea mai evidentă mi se pare lista de prețuri de la cantina Parlamentului. Cu zece lei riști și un desert. Nici la Flămânzi, la birt, nu sunt prețuri mai mici.
Mi se pare dovada clară a nesătulimii de neam prost, a privilegiului ca mod de viață. E grotesc. A, și când te uiți pe geamul Casei cetățenii se văd mici-mici, cât niște muște“.
O notă de acum cinci ani: „Caută săracii cercetători britanici dovezi că s-a isprăvit istoria lui homo sapiens. Să nu le mai caute: există vlogării“.
Un poem involuntar de acum cinci ani:
Acolo
(de Gigi Becali, fost pușcăriaș)
Eu am făcut pușcărie
nu zic că e ușor
e adevărat că e greu
să stai fără mama ta
acolo
fără copii
dar prima pedeapsă
e mai grea
la a doua ești deja
obișnuit
acolo
dacă ești bărbat fără femeie
devii animal.
O notă de acum un an: „Un nou proiect de țară, titrează presa vlahă, ia să vedem, ia, ce proiect de țară e iar în țara natală, aceste cuvinte mă ațâțară, când colo, desigur, ete fleoșc, nu știu ce papagal de ministru zice să facem un avion românesc, iată, acesta e proiectul de țară, uau, bravo, de ce să nu facem și vapoare, submarine vioaie, să intrăm, poate, și pe piața de cimpoaie, iată, proiectul de țară“.
Duminică, 19 februarie
O notă de acum patru ani: „Clopoțelul Divinului. Una dintre cele mai frumoase harfe ale nebunului de Dali e că umbla pe străzile din New York cu un clopoțel asupra sa și dacă vedea că trece un trecător fără să-l bage în seamă suna din clopoțel pentru a-l face atent la el. Vorbea despre sine doar la persoana a treia și în ultimii ani, când îi filau deja toate lămpile, nici nu se mai obosea să-și spună Divinul Dali, zicându-și mai simplu: Divinul. Bravo“.
Vineri, 17 februarie
O notă de acum doi ani: „Doi titani ai harfelor a avut și poezia noastră pe la jumătatea secolului XX: Stelaru și Tonegaru. Acești doi mari poeți și oameni de harfă făceau care mai de care, fantastice isprăvi. Stelaru a făcut frumos: sărac fiind, stătea în chirie, a furat banii proprietăresei și cu banii astfel furați se îndrepta el spre un meșter din Grozăvești să-și facă bust, statuie, să-l toarne meșterul în piatră și nemurire. Din păcate au pus gheara pe el curcanii, l-au înhățat și a rămas fără bustul visat Stelaru al nostru.
Ca să scape de pușcărie, a învârtit Stelaru ce a învârtit și l-au băgat la nebuni, la Bălăceanca. Tonegaru făcea altele, deloc mai prejos. Dar poate vă povestesc altă dată ce făcea acest Tonegaru. Uite că acuș, pe 8 martie, se și fac 104 ani de când s-a născut Stelaru, tocmai în județul Teleorman. Bineînțeles că nu-l chema Stelaru, îl chema Petrescu. Cum să nu te apuce nostalgia?“.
Miercuri, 15 februarie
O notă de acum un an: „Presimt că nu știați că Snoop Dogg al nostru are 51 de ani (era leat cu Pac, generația ’71, cea mai bună) și nici că îl cheamă de fapt Calvin Cordozar Broadus Junior. Așa îl cheamă pe el“.