România este țara paradoxurilor. Un tărâm al extremelor și al mutărilor neașteptate. Am pornit în 2006, înainte de momentul aderării la Uniunea Europeană, foarte de jos și am ajuns la un PIB de 300 de miliarde de euro.
Imaginați-vă că dacă am investi doar unu la sută din PIB pe an, în doi ani și jumătate am acoperi costurile pentru întreaga autostradă Ungheni-Iași-Târgu Mureș. Costurile acestei lucrări sunt estimate undeva la 7-8 miliarde de euro. În urmă cu vreo două decenii nici nu enunțam o astfel de posibilitate.
În ultimii trei ani, contextul nu ne-a fost deloc favorabil. Aici nu mai e vina noastră, problemele fiind valabile pentru întreg continentul european. În 2020 a venit pandemia, iar economia a fost ținută pe aparate vreo jumătate de an. De anul trecut suntem martorii unui război crunt în regiune, iar consecințele sunt imprevizibile. Ne-a trecut glonțul pe la ureche, dacă e să ne gândim la criza energetică din care am scăpat încă ieftin. Iarna a fost una neașteptat de blândă, iar prețurile la combustibili au dat înapoi.
România a avut anul trecut o creștere de aproape 5 la sută. Un ritm ridicat, dacă ținem cont de greutățile prin care am trecut.
Europarlamentarul Alin Mituță prezenta zilele trecute o statistică extrem de interesantă privind evoluția economică românească pe regiuni. Mituță e membru în noul partid al lui Dacian Cioloș, deci nu poate fi acuzat că ar coafa realitatea. Ce rezultă din tabelele lui Mituță?
Avem în mod oficial prima regiune a României, în afară de București, care iese din categoria celor sărace, atingând pragul de 75 la sută din media europeană. Este vorba de regiunea Vest, care a ajuns la 24.300 euro PIB pe cap de locuitor raportat la standardul puterii de cumpărare. Regiunea intră în categoria regiunilor așa-zise de tranziție, adică un nivel de dezvoltare între 75 și 100% din media europeană. Foarte aproape de acest prag sunt și alte două regiuni, respectiv Centru și Nord-Vest.
Dacă ne referim la Moldova, regiunea de Nord-Est este mult în urmă, însă progresele față anul 2006 sunt și aici semnificative. În 2006, PIB-ul pe cap de locuitor în regiunea de Nord-Est se situa la 5.800 de euro (24,7 la sută din media UE), în timp ce în 2021 avem un PIB pe cap de locuitor de 15.800 euro, situându-ne cam la jumătate din media UE.
Din punct de vedere economic, România a făcut pași importanți, dar ne întrebăm unde am fi fost azi dacă am fi avut o clasă politică responsabilă și mai puțin coruptă. Cum ar fi arătat această țară dacă am fi avut deja autostradă de la Iași la București, dar și autostrada atât de așteptată de la Iași către Târgu Mureș?
Beneficiile intrării noastre în Uniunea Europeană sunt imense, iar cei care vorbesc de asupritorii de la Bruxelles fie habar n-au ce vorbesc, fie sunt rău intenționați. Aderarea României la UE, alături de intrarea noastră în NATO, au fost cele mai bune decizii pe care această țară le-a luat după ieșirea din comunism. Fără a fi membri ai celor două structuri, am fi fost cu mult mai săraci, iar PIB-ul României ar fi fost undeva la jumătate față de cel actual. Aproape că nu există investiție publică importantă care să nu fi fost realizată din bani europeni. La Iași, spre exemplu, liniile de tramvai au fost schimbate pe bani europeni, mijloacele de transport noi au luate din bani europeni, iar toate drumurile din zona centrală au fost modernizate cu fonduri UE.
România are în față șapte ani cu investiții cumulate de 100 de miliarde de euro. Vorbim de o treime din PIB-ul actual. Suma este imensă. Vedem că există ceva sincope pe PNRR, dar nu avem voie să ratăm momentul, pentru că nu știu dacă în istoria acestei țări vom mai avea o asemenea conjunctură. Nu este clar nici dacă, după 2030, Uniunea Europeană va mai fi atât de generoasă și dacă nu cumva fondurile destinate țării noastre se vor subția vizibil. Posibil să nu mai putem utiliza acești bani pentru autostrăzi, caz în care va trebui să construim drumurile fie cu bani de la bugetul național, fie din împrumuturi externe costisitoare.
Dar până să ne înfruptăm serios din tortul de 100 de miliarde de euro avem de trecut un mare hop, cel al alegerilor de anul viitor. Este important cum va arăta viitorul parlament și care va fi ponderea partidelor. Politica a redevenit din păcate neinteresantă pentru mulți dintre români, iar acest dezinteres poate crea monștri politici pe care să fim apoi obligați să îi suportăm patru ani.