In primul rind ca dosarele sint judecate de o institutie in care e foarte greu sa ai incredere, fiindca din ea fac parte prea multi oameni unsi cu toate alifiile, corupti, compromisi. In al doilea rind, se vede ca ies la iveala numai indivizi ale caror marunte turnatorii sint cu totul nesemnificative pentru dimensiunea adevarata a genocidului pe care l-au comis comunistii.
Se ignora ca au fost grade diferite de vinovatie a colaboratorilor, se ignora ca cei care au facut raul cel mai mare – emblematic e sinistrul securist Priboi, unul dintre cei mai puternici oameni din Romania pe la-nceputul anilor 2000 – sint bine-mersi si in jurul lor domneste o tacere netulburata. Ce vreau sa spun aici este ca sint unii care au dat trei note in care nu au facut, probabil, rau nimanui, ca oportunista Mona Musca, si mai sint ticalosii si tortionarii stiuti, care in loc sa fie trasi pe linie moarta sau sa le putrezeasca ciolanele prin puscarii, sint bogati si puternici si ne guverneaza vietile in tara asta jalnica si fara memorie.
Aici e marea drama. Si marea diversiune. Care e gradul de vinovatie al unor rindunele sacrificate de ochii lumii, ca Mona M. sau Carol Sebastian, in raport cu bestiile de securisti care sint infipti si acum, cu un cinism fara margini, in lumea si-n creierele noastre? Ce om cu mintea la cap mai poate lua in serios o asemenea „operatiune”, care trebuia sa se intimple acum un deceniu si jumatate? Mi-e teama ca, pentru noi, romanii, partida asta e deja pierduta.