„Poti iubi o proiectie virtuala?”, se intreaba personajul Florinei Ilis din Chemarea lui Matei. Relatia lui Matei cu Angel este una virtuala: „Intre mine si Angel sint spatii reale, lumi reale care ne despart pentru totdeauna cu reperele lor date, ea nu va veni niciodata in Romania, eu nu voi pleca niciodata in America, probabil! nu ne ramine decit virtualul, un loc de intilnire suspendat in timp si spatiu…”. Si daca toate cuvintele frumoase trebuie rostite intr-o limba straina, in care esti nevoit sa fii cit mai concis, atunci lucrurile se complica si mai mult. „Rataciti printre cuvinte”, separati de un ocean, de o cultura si de o limba, cei doi traiesc totusi o frumoasa poveste de dragoste: „In engleza pe care o vorbesc cu Angel nu exista un dincolo de cuvinte, cu atit mai mult cu cit nici nu ne auzim, am ajuns atit de mult sa ne perfectam limbajul incit ne rezumam doar la lucruri esentiale, lucruri care spun insa totul…”. In spatiul virtual timpul are o alta valoare, isi pierde masurabilitatea, zilele seamana intre ele atit de mult incit nici nu mai pot fi deosebite. Inchiderea calculatorului inseamna parasirea „lumii suspendate” si intoarcerea in lumea reala.
A doua zi lucrurile sint luate de la inceput. Lumii reale „i se substituie o alta lume, lumea virtuala, un univers de singuratati care nu se intilnesc cu adevarat niciodata si care, de fapt, nu comunica decit superficial si la suprafata”. Singura lume pe care Matei pare sa o cunoasca cu adevarat este totusi cea virtuala, pe care o stapineste (cel putin aparent) si o programeaza dupa nevoile sale. In urma unui esec sentimental, Internetul devine pentru Matei un spatiu ocrotitor, desi este la fel de singur ca in lumea reala.
Un roman despre amagiri si aparente
Chemarea lui Matei face parte din Trilogia Cunoasterii sau Trilogia virgulei, alaturi de alte doua romane, Cruciada copiilor si Coborirea de pe cruce, chiar daca aceste trei carti nu au o actiune comuna. De ce Trilogia virgulei? Pentru ca virgula incheie majoritatea frazelor si a capitolelor, pentru ca nu exista nici un punct final, pentru ca autoarea a vrut astfel sa elimine orice fel de constringere stilistica.
Romanul Chemarea lui Matei este unul despre amagiri si aparente, despre chemari adevarate si chemari false, despre real si virtual, despre iubire si singuratate, despre felul in care Internetul ne poate schimba viata. O interesanta poveste de iubire intre un tinar informatician si o misterioasa femeie de peste ocean. Angel il ghideaza pe Matei prin galeriile virtuale ale unor muzee celebre. Sacrul ocupa un loc important in aceasta lume artificiala, iar virtualul dobindeste incet-incet un sens religios in Chemarea lui Matei. „Chemarea lui Matei – spune autoarea – este un roman al eului care se confrunta cu teritoriile insuficient explorate ale virtualului, precum si cu ademenirile seducatoare ale acestuia.” Exista mai multe „chemari” in acest roman: chemarea iubirii, chemarea virtualului, tentatia unui „paradis artificial”, am putea indrazni sa spunem, si, nu in ultimul rind, chemarea divinitatii: „…accesul fiind permis tuturor, revelatia aflindu-se la indemina oricui, Internetul functionind dupa acelasi principiu ca acela al crestinismului timpuriu, oricine se poate mintui… succesul mesajului crestin si succesul Internetului se confirma prin faptul ca sint la indemina oricui, click here si vei afla, click there si mintuirea poate fi a ta, fericiti cei ce nu vad!”.
In spectacolul Chemarea lui Matei, dramatizare a romanului omonin al Florinei Ilis, toate personajele, cu exceptia protagonistului, apar in proiectii video. Este viziunea regizoarei Andreea Iacob despre lumea dubla in care traieste Matei, lumea reala si cea virtuala, despartite de o limita fragila, aproape invizibila.
Florina Ilis, Chemarea lui Matei,
colectia „Proza. Seria de autor
«Florina Ilis»”, Editura Cartea Romaneasca, 2008, 39.95 lei