Numita fore-edge painting, tehnica (revendicata de englezi) presupune pictarea unei imagini pe marginile paginilor unei carti, in asa fel incit sa nu fie vizibila atunci cind volumul sta pur si simplu, cuminte, in biblioteca. Pentru a descoperi minunea ascunsa, paginile trebuie rasfirate cu grija, iar de cele mai multe ori misterul este pastrat departe de ochii neinitiatilor prin aurirea marginilor.
Desi expertii sustin ca imaginile (de fapt, simboluri) pictate pe marginea paginilor au aparut in secolul al X-lea, prima pictura „invizibila” atunci cind volumul este inchis a fost realizata in 1649. Cea dintii datata cu precizie si semnata este imaginea blazonului unei familii nobiliare, aplicat in 1653 pe o Biblie aparuta cu doi ani inainte.
Prin 1750, simbolurile heraldice si imaginile pur decorative au inceput sa fie inlocuite de peisaje, portrete, scene religioase, dar si pornografice, policromia fiind folosita din ce in ce mai des. Cele mai multe piese existente astazi in colectii au fost realizate la sfirsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, dar exista si artisti contemporani care au decis sa se dedice acestui mestesug fascinant.
Probabil cel mai cunoscut (si mai prolific) dintre ei este britanicul Martin Frost. Din 1970, a realizat peste 3.000 de astfel de ilustratii, pastrate in colectii particulare, la muzee, universitati si biblioteci din toata lumea. Interesat deopotriva de arta pictarii manuscriselor si legatoria de lux, Frost este invitat frecvent in Marea Britanie si Statele Unite sa tina prelegeri despre fore-edge painting.
Clare Brooksbank a descoperit tehnica prin intermediul unui celebru anticar din Londra, Adrian Harrington, cel care, fascinat de detaliile tablourilor ei miniaturale, i-a propus sa picteze carti. De atunci, tinara artista a reprodus lucrari ale maestrilor ei preferati – Michelangelo, Rafael sau Titian –, dar deseneaza cu aceeasi placere si scene erotice, despre care sustine ca sint extrem de populare.
Totul e suspect
Cu toate ca pictura ascunsa pe marginea paginilor nu a murit, iar artistii contemporani pot crea opere de arta extrem de valoroase, colectionarii vor plati intotdeauna mult mai mult pentru a obtine o piesa veche. Arthur Boutiette, un librar si colectionar de carte din Little Rock, Arkansas, detine aproximativ 60 de astfel de volume pictate, dar prin miini i-au trecut, de-a lungul anilor, peste 1.000. Pentru cei care nu au aceeasi experienta, dar isi doresc sa poata distinge o ilustratie veche de una mai recenta, Boutiette are un singur sfat: „totul e suspect”.
Citeva reguli de baza trebuie urmarite atunci cind se examineaza o pictura: stratul de vopsea aurie folosit pentru acoperirea picturii trebuie sa fie gros; culorile lucrarilor mai vechi sint mai vii, deoarece acuarelele utilizate pe atunci erau mai viscoase si mai opace; daca ilustratia este incadrata in chenar, este vorba despre o lucrare mai noua; la fel, daca vopseaua s-a rasfrint in pagina.
Preturile oferite pentru volumele pictate depind de vechimea cartii si a ilustratiei. Astfel, ele pot varia intre 200 si 400 de dolari pentru lucrarile noi si 500 si 1.200 de dolari pentru cele din secolele trecute. Cele mai valoroase lucrari sint cele semnate de William Edwards de Halifax (1723-1808) si fiul sau, James (1756-1816), dar la fel de apreciate sint si cele „duble” (cind exista doua picturi, revelate de directia in care sint rasfirate paginile) sau „panoramice” (cind exista picturi pe toate cele trei muchii libere ale paginilor).
Ati mostenit cumva biblioteca bunicilor? Atunci, puneti-va pe rasfoit. Cine stie ce comori descoperiti…