Rubrici  -  Oltita Cintec  -  Despre Shakespeare, cu Bill Bryson  -  

În luna decembrie a anului trecut, vocea lui Bill Bryson mi-a răsunat în urechi din audio-ghidul de la băile romane din Bath din Marea Britanie, localitate inclusă în patrimoniul UNESCO grație valorilor sale culturale, în principal arhitectural-istorice. Vizitam un muzeu extraordinar de bine realizat despre thermae-le romane. Conservă istorie străveche, însă expoziția de bază și maniera în care este realizată fac muzeul extrem de viu, te implică, ești participativ. Pe lângă, să zic, versiunea standard de prezentare audio în „n“-șpe limbi ale planetei, în urechi se prelingea opțional și varianta lui Bryson.

Îi știam o parte dintre cărți (aproape toate cele traduse în română), dar când i-am auzit vocea mi-am completat portretul acestui autor carismatic. Ceea ce surprinde plăcut la el este capacita­tea de sinteză, de cuprindere a unui subiect din arii foarte variate – biologie, călătorie și, iată, prin traducerea Editurii Polirom (Ioana Aneci), și la cel mai mare dramaturg al tuturor timpurilor, Shakespeare.

Cum de a ajuns Bryson la bardul de la Stratford upon Avon? În 2007, editura americană Eminent Lives i-a comisionat lui Bryson o biografie a acestuia; concizia și accesibilitatea largă erau printre reguli, nu mai mult de 40.000 de semne, mai puțin de două ori decât întinderea standard, cum precizează autorul în introducere. Așa a apărut Shakespeare. Lumea ca o scenă, pe care o recenzez. O carte care li se adaugă celor aproximativ 4.000 de lucrări care se scriu anual pe mapamond pe temă.

O fabuloasă reprezentare a epocii

Și, dacă tot am citat din cifrele lui Bryson, să subliniez cât de mește­șugit știe să le utilizeze, topindu-le inteligent în context, contribuind la plasticitatea de ansamblu, căpătând relevanță dincolo de măsurătorile în sine. Le corelează, nu sunt seci, cum sunt de regulă statisticile, le întrupează alături de informații istorice, antropologice, sociologice, științifice într-o fabuloasă reprezentare a epocii.

De exemplu, aflăm de la Bryson că în catalogul British Library, dacă tastezi Shakespeare, vei avea instant la dispoziție 13.858 de rezultate. În rafturile Library of Congress de la Washington aș­teaptă 7.000 de lucrări cu trimitere la bard. Ca să avem o reprezentare și mai clară a ce înseamnă atâtea zerouri, autorul ne spune că ar fi nevoie de 20 de ani pentru a le parcurge, citind în ritm de o carte/lucrare în fiecare zi.

Dacă vreți să aflați dimensiunea vocabularului „marelui Will“, găsiți estimarea la Bryson. Există un index realizat de Marvin Spevack care inventariază 29.066 de cuvinte diferite, la vremea aceea, un număr consistent. Ca să înțe­legem mai bine, Bryson aduce dis­cuția în prezent, când un om cu o cultură generală de nivel mediu are la purtător cam 50.000 de cuvinte. O să gândiți, iată, suntem mai tari ca Shakespeare, dar de la el până la noi societatea a evoluat, au apărut obiecte noi, industrii noi, descoperiri științifice, sistemele de înțelegere a lumii sunt cu totul altele, necesită mai multe cuvinte pentru a le exprima. Deci nu, nu suntem mai tari ca Shakespeare!

Bryson face slalom cu agilitate cărturărească

Stilul lui Bill Bryson are o componentă teatrală, e ca un spectacol. Scrie cordial, agreabil, frazele lui au ceva vizual, tridimensional, așa ca-n teatru. Condensează o cantitate uimitoare de informații foar­te bine documentate, selectată cu abilitate intelectuală. E relevantă, dar nu obositoare; lucrările lui abundă de istorie, geografie, chimie, fizică, dar sunt de fapt cu adresabilitate întinsă, pentru un public larg, divers, pentru curioși. Scriitura lui, felul în care compune un sumar te țin captive ca lector în universul lui livresc. Nu mai poți lăsa cartea din mână, regreți că ai ajuns la cea din urmă filă.

În Shakespeare. Lumea ca o scenă a optat pentru o structurare canonică, pe fir cronologic. Prezintă Anglia elisabetană, cu re­ferințe la viața teatrală, dar nu numai, zugrăvind fragmentar, dar închegat, conjunctura care îl include pe Shakespeare în epocă. Menține atenția prin relatarea ineditului care e asociat cu Shakespeare, de pildă istoria unor întâmplări care contează (tablouri care l-ar reprezenta pe dramaturg; documente ori obiec­te pe care hazardul le-a scos la iveală după sute de ani, testamentul său etc.), anecdoticul asociindu-se relevant cu adevărul istoric. Într-un respect sfânt pentru trecut, pentru ceea ce e semnificativ și verificat.

Bryson face slalom cu agilitate cărturărească prin bibliografii esențiale. Precum Stanley Wells, fost director al Trustului Shake­speare de la Statford-upon-Avon, el însuși autor al multor cărți în centrul cărora se pozițio­nează Sha­ke­speare, unele dintre ele traduse și la noi, prin grija lui Emil Boroghină, fondatorul festivalului craiovean Shakespeare. Ori Judith Cook, Frank Kermode, James Shapiro etc. Celebritatea lui Shakespeare a fost și este în­treținută și prin foarte multele polemici și controverse legate de viața și ope­ra lui (o pipă descoperită postum, paternitatea pieselor, în­săși exis­tența lui reală etc.) care l-au pozi­ționat mereu în centrul atenției.

Purtate cu argumente solide, i-au menți­nut vie memoria. Unul dintre lucrurile la care englezii se pricep extrem de bine este prezervarea propriului patrimoniu, continua lui revalorizare în forme culturale agreabile. Lucrarea lui Bryson o (re)atestă.