A configurat podeaua pavilionului cu desene, mizgalituri si graffitiuri politice, care tematizau viata in postcomunism, ca si rolul artei in colonizarea atotcuprinzatoare a Estului conform unor reprezentari axiologice si interese de profit ale Vestului. Desenele si caricaturile lui Perjovschi pun intrebari incomode afirmarii postsocialiste a identitatii „europene”; in acelasi timp, fac trimitere in chip echivoc la interpretarea vestica a artei estice ca o arta vetusta la nivel istoric. Un dispozitiv cultural dominant in Vest pina in zilele noastre priveste „blocul estic” ca un spatiu inchis in fata modernitatii, impiedicind astfel prelucrarea de mult scadenta a istoriei europene comune, precum si recunoasterea reciproca in calitate de parteneri egali intr-o „Noua Europa” pe cale de a se naste.
Autoperceptie si autoconstructie
Atentia de care se bucura si succesul repurtat in Vest ii asigura lui Dan Perjovschi independenta in propria tara – ajungem astfel la cel de-al doilea punct fix al practicii sale artistice, si anume confruntarea cu fenomenul autocolonizarii, descris in 1999 de catre filosoful bulgar Alexander Kiossev („Culturile care se autocolonizeaza introduc valori si modele civilizationale externe, colonizindu-si pline de zel propria autenticitate conform acestor pattern-uri straine”).
Pe scurt, autocolonizarea se refera la metamorfoza identitara a unor intregi regiuni si grupuri de oameni, care au ajuns in cimpul de dominatie a UE, dat fiind ca dupa 1989 Uniunea Europeana pare a fi unica solutie alternativa istorica la comunism. Ar fi naiv sa credem ca procesul de extindere a UE catre Est se bazeaza pe acceptare culturala si pe includerea culturilor est-europene. Interesul, in crestere de citiva ani, pentru arta si cultura Europei de Est urmeaza liniaritatea politicii si a banului – nu logica sferei culturale si in nici un caz pe cea a unei autonomii acceptate a artei.
Modul de functionare a autocolonizarii, care a fost deja descris de Edward W. Said in cartea sa Orientalism (1978), consta in actul autoperceptiei si autoconstructiei conform conceptelor Vestului, care in acest fel isi asigura la nivel ideologic dominatia asupra Estului (la fel cum a facut secole de-a rindul cu Orientul). Hegemonia occidentala se concretizeaza atunci cind est-europeanul se percepe pe sine ca est-european si se constituie pe sine ca obiect al dominatiei vestice. Exact acelasi lucru pare sa se fi petrecut in Europa de Est dupa caderea Zidului – o identificare pozitiva cu discursul conceptual al „Balcanilor”, al „Europei de Sud-Est” etc. „Europenizarea” regiunilor acceptate in UE marcheaza punctul cel mai sensibil al transformarii identitare – ca si cum est-europenii nu ar fi fost europeni inaintea integrarii in UE. In procesul ideologic de reconstructie a Europei de Est, vechi valori culturale sint inlocuite de altele noi, unele chiar opuse. Extinctiei comunismului si a nationalismului ii urmeaza acum ideologia europenismului, care este la rindul ei un efect al proceselor reale de transformare economica si politica. Arta si cultura nu doar ca reproduc aceste procese, ci, mai mult, contribuie in mod activ la construirea noii ideologii a europenismului – intermediind intre Est si Vest –, dupa ce in mod corespunzator ambele parti genereaza valori culturale si pun la dispozitie invelisuri identitare.
In practica sa grafica, Dan Perjovschi a gasit o metoda astfel incit sa indice dilema autocolonizarii si totodata sa scoata la iveala si sa demaste cu putine linii dispozitivul europeismului din spatele extinderii catre est a UE. Desenele sale, care alterneaza cu virtuozitate intre caricatura, cartoon si graffiti, instruiesc privirea in vederea descoperirii legaturii complexe dintre viata cotidiana, agenda politica si autodefinirea culturala; fara a reproduce resentimente antioccidentale si antimoderniste (la moda in anumite parti ale elitelor culturale din Europa de Est), ele tematizeaza intr-un mod mergind de la ironic la sarcastic autoconstructia conform unor concepte si dispozitive occidentale.
Contributia sa pentru expozitia In den Schluchten des Balkan (In prapastiile Balcanilor) de la Kunsthalle Fridericianum din Kassel (2003) a reprezentat-o stergerea tatuajului de pe biceps, cu inscrisul „Romania”. Si-l facuse cu zece ani inainte la un festival romanesc de performance, in fata publicului – intr-un moment cind incepeau transformarea economica a Europei de Est si, odata cu ea, autocolonizarea culturala. Atunci, Dan Perjovschi a vrut sa faca evident procesul de transformare a identitatii prin afirmarea atribuirii culturale „roman” si „est-european”; prin indepartarea tatuajului, el articuleaza astazi nevoia eliberarii de modele identitare vestice, care literalmente s-au inscris in corpul sau.
Traducere din limba germana
de Cristian Cercel