Emil Brumaru: Vorba lui Cehov... "O poveste fara femei e ca o masina de aburi fara aburi."
Veronica D. Niculescu: Pe la 20 de ani si ceva, cind lucra la o povestire, Nabokov ii scria mamei ca va fi o poveste lipsita de pasaje sexuale, fiindca daca un fluture sau o pasare trebuie descrise cu fiecare culoare si fiecare linie a aripilor, atunci esti dator ca si dragostea fizica sa o descrii in la fel de multe si sugestive detalii. Ceea ce nu putea sau nu dorea sa faca. Ce bine ca pina la urma a gasit calea. Si ce cale pavata cu sclipiri de pietre pretioase!
E.B.: Nu prea sint pe terenul meu cind e vorba de Nabokov. Lolita m-a incintat, am citit-o de citeva ori. Intr-adevar, acolo ma cam enerva minutia cu care descria toate drumurile facute cu masina. Pe urma le-am citit cu placere. Iar Camera obscura pur si simplu am furat-o de la un unchi de-al meu, de la Curtea de Arges. Dar nu am insistat amanuntit pe textele traduse pina acum… Ce as mai putea adauga e ca, incercind sa scriu proza, m-am izbit intotdeauna de imposibilitatea de a avea rabdare sa descriu scenele sexuale… Pur si simplu nu stiu sa o fac, ma precipit, nu ma pot baga in detalii, fiind orbit de esential. Probabil ca un fluture l-as numi doar, nu l-as descrie, nu ca nu vreau, ci fiindca nu pot sa-i fixez palpitul aripilor colorate atit de frumos, cu praful acela pe care daca il atingi cu degetele se duce naibii puterea lor de a zbura… Mai e o chestie! Camera obscura, cea furata si citita in adolescenta, am pierdut-o printre cartile din biblioteca. (Am traducerea noua.) Unchiul meu o cartonase, deci isi daduse seama de valoarea ei… Ca si mine, de altfel! Fiindca am furat numai carti bune de la el, care mi-au influentat profund formarea… De neuitat sint acele doua volume de Stefan Zweig: In lupta cu demonul (Holderlin, Kleist, Nietzsche) si Tamaduirea prin spirit (Mesmer, Mary Baker-Eddy, Sigmund Freud) prin care am facut contactul cu cei despre care se vorbea in eseurile lui… Tin minte ca atunci m-a obsedat Kleist, prin furia cu care a cautat toata viata o femeie cu care sa se sinucida impreuna… La cartile furate atunci, cu complicitatea unei matusi ce le-a luat la ea in geamantan, a fost si Amantul doamnei Chatterley cu o prefata a autorului, unde am descoperit drama lui Swift, uluirea sa ca metresa lui, Celia, „se caca”!!! Banuiesc ca multi au constatat cu stupoare ca iubitele lor ideale sint totusi destul de lumesti in obiceiuri si fiziologie… Dar cine si-ar dori o iubita constipata vesnic? (Sa nu uit, Cehov se plingea prin scrisori de hemoroizi, de la o virsta destul de tinara!)
V.D.N.: Incep cu inceputul – la Nabokov nu e vorba de acele descrieri lungi si plicticoase. Uneori e un singur cuvint, un singur detaliu, dar cel care „prinde” exact praful de pe aripi fara sa raneasca fluturele. E valabil si la acele scene greu de descris. El vorbeste despre „cristalogramele mele cu sclipirile ploii”, o expresie devenita celebra, folosita de Nabokov pentru a descrie acea combinatie de detalii si stralucirea senzuala fara de care considera ca o carte este moarta. Camera obscura nu e considerata asa de reusita (de critici – se spune ca s-ar fi grabit si asta se simte), dar pe mine m-a incintat, am citit-o de doua ori la rind, intr-o vacanta de iarna. O experienta teribila, parca ma mutasem in carte! Iar cea pe care o aveti de la unchi trebuie cautata temeinic: probabil e o traducere din rusa, iar cea aparuta acum este din engleza. Sint variante diferite, caci Nabokov a inlocuit pina si numele personajelor, a adaptat… Ar fi de citit Alice in Tara Minunilor in rusa! Se spune ca e cea mai buna traducere din lume, cu adaptari semnificative.