Continuăm Jurnalul.
Luni, 3 aprilie
Îmi place neînfricatul general Ciucă, e arma de apărare ideală pentru vlahi. În caz de ceva îl dăm de-a rostogolul.
Duminică, 2 aprilie
Dacă România era meritocrație, Ciolacu nu conducea nici grupa mică la grădi.
Contesa a întinat numai nobilele idealuri ale aristocrației digitale vlahe.
O notă de acum trei ani: „Vis de noapte: am visat că se isprăvise cu ciuma pangolinului, în schimb dăduse strechea în ninja și în samurai, îi mușcase un liliac turbat, nu se mai știe ce aveau. Și, la adăpostul întunericului, intrau câte un ninja, câte un samurai, peste toți oamenii în casele lor spintecându-i cu sabia, în timp ce pe fundal ningea cu flori de cireș și cânta un șlagăr Meiko Kaji. A fost o apocalipsă foarte frumoasă, au supraviețuit doar homeleșii, peste ei nu a intrat nimeni, neavând case. Apoi m-am trezit pe un tril de bormașină“.
Încă o notă de acum trei ani: „Aș face un film regional cu zombie români și bulgari. Explodează Cernavodă, sare în aer Kozlodîiul și de la iradiații ne zombificăm, detașamente de zombie români și bulgari pleacă în căutarea ultimilor supraviețuitori, să le mănânce creierul, dar din păcate nu găsesc nici un creier pe drum și mor de foame, sfârșit“.
Tot de acum trei ani (era mai bine înainte): „Cum frumos îi scria și Mielu Cioran fratelui său, Relu, în primăvara lui 1972: M-am săturat de planeta asta! Ce bine că sunt bătrân“.
De acum trei ani: „Dat fiind că oricum locuim o glumă proastă, poate ar fi drăguț să mutăm ziua națională mâine, pe 1 aprilie“.
Sâmbătă, 1 aprilie
Pe partea cu coloana, dacă îi iei oficiala rămâne președintele amibă.
Vlahii au rămas rafinați în preocupări: de la Prințesa Urbană la Contesa Digitală, nu te joci.
Dacă România era meritocrație, Bode nu conducea nici tricicleta.
O notă de acum trei ani: „N-ați simțit dumneavoastră, dar și până acum la buzunare, frumos, tot doctorii în securitate națională vă operau“.
O altă notă de acum trei ani: „Ar fi frumos să iasă până la urmă la iveală că virusul a fost făcut într-un laborator secret din Bulgaria și că se drege cu murături, ca mahmureala“.
Încă o notă de acum trei ani: „Cum ar zice intelectualii într-o ședință de laudatio-n cerc: pangolinul a fost foarte tușant.“
Vineri, 31 martie
O notă de acum trei ani: „Și abia urmează desăvârșirea operei lui Securilă: să vezi când or veni Setilă, Fomilă și Moș Gerilă“.
Încă o notă de acum trei ani: „Legenda spune că un român a intrat în plasa cu plase și n-a mai ieșit niciodată“.
O altă notă de acum trei ani: „Vis de noapte ciudat: se făcea că intră Michael Jackson într-un bar și era Băse la o masă. De cum îl vede pe megastar, Băse tabără pe el cu întrebările:
— Bă, tu nu eşti Michael Jackson?
— Eu sunt acela, răspunde timid megastarul.
— Și ce cauți aici?, zice Băse.
— Bine, plec, zice megastarul.
Și a plecat Michael și n-a mai venit“.
Și încă una: „România e un pamflet și trebuie tratată ca atare“.
Și: „Nu e adevărat că n-ar putea și Iohannis să facă, totuși, ceva. Ar putea de exemplu să-și lase mustață pentru o perioadă“.
Joi, 30 martie
Recitesc Ismail Kadare – Dimineți la Café Rostand. Ce carte!
O notă de acum trei ani: „O doamnă în tren, pe drumul Buzăului (greu drum), strecoară, în corpul convorbirii telefonice, cuvintele astea pe care mi le notez, fiindcă ar fi fost și păcat să nu: Și, anul ăsta unde îți (!) faci învierea?“.