Cumva, tocmai oameni care dupa Revolutie nu par sa fi profitat de colaborarea cu Securitatea cad cel mai rau. Nu au reusit sa se descurce inainte, nu reusesc nici acum.
Dar cine sint cei care se descurca? S-a descurcat domnul cu televiziunea din Baneasa, de nu s-a mai auzit nimic despre colaborarea sa dupa ce a dat conferinte de presa pina s-a plictisit toata lumea si, intre timp, a ciocnit un pahar de sampanie cu ziaristii ca bunic? Un bunic simpatic ce rau putea sa faca? Pai, nu stiu, sa notam ca, intre timp, Dorin Tudoran a fost zburat de la ziarul bunicului descurcaret… tocmai pentru ca nu sta la rind sa puna intrebari.
Totul incepe sa semene cu un spectacol in care cei care au fost prinsi la inghesuiala de Securitate ajung oile negre… Altii se descurca…
Ma intreb totusi de unde a aparut si ideea geniala ca „informatorii sint batrini”. In 1990 nu erau atit de batrini… De citi „bunici simpatici” este nevoie ca sa nu mai fim banuiti ca am fi dezorientati atunci cind s-ar afla adevarul?
Nu prea am auzit de securisti isterici
Daca lucrurile astea s-ar fi intimplat in 1990, cui i-ar fi fost mai greu? Poate doar celuilalt bunicut, care ne privea inocent dintr-o poza cu vizita oficiala a lui Ceausescu prin judetul Iasi. Poate ar fi fost in continuare sarac si cinstit, dar sigur s-ar fi simtit mult mai singur…
Un alt bunicut, fost sef al Securitatii, explica pe la televiziunile la care era invitat cit bine a facut politia politica in vremea lui Ceausescu. Tocmai lor adevarul le-ar face sa le paleasca povestile. Tocmai celor care spalau pe fata comunismul si stringeau contacte printre securistii cazuti in dizgratie, celor care au impresia ca serveau patria dindu-l pe Paul Goma cu capul de pereti le e jena de dosarele Securitatii.
Daca in ’90 as fi crezut ca s-ar fi gasit vreo 2-3 „mineri” bine pregatiti sa scalpeze un informator… astazi cine ar mai inghiti galusca asta? Tocmai de aceea inca nu m-am prins de ce informatorii trebuie sa ramina secreti in mintea multora. Unii au fost victime transformate in instrumente ale aparatului represiv si sint folositi iarasi pe post de exemple publice. Altii sint descurcareti.
Daca m-as intoarce la proverbul arab cu care am inceput, as spune ca nu e cazul sa stam linistiti pentru ca nu avem de ce sa asteptam sa moara cineva. Nu stiu cum, dar nu prea am auzit de securisti isterici… toti cei pe care i-am vazut erau de un calm… ceva de nedescris.