In 1937, dupa ce si-a incheiat studiile la Harvard, Henry Ziegler a urmat destinul familiei, continuind alaturi de tatal si unchii sai, constructia de piane in manufactura mutata in Queens. Avea o pregatire muzicala, iar cea practica, in interiorul companiei, avea sa contribuie la numirea lui, in anii ’40, in calitatea de manager al celor trei fabrici Steinway din Statele Unite. Dupa cel de-al doilea razboi mondial si pina la demisia tatalui sau, in 1955, a condus operatiunile celebrei firme, devenind apoi presedintele ei.
Pe fundalul modificarilor tehnologice, al dezvoltarii radioului si televiziunii, vinzarea de piane s-a restrins si Henry Ziegler a fost cel care a inchis, pe de-o parte, doua dintre fabricile firmei, iar pe de alta a pus capat unei traditii istorice, de a darui marilor pianisti un Steinway. Artistii au avut de ales intre a inapoia pianul sau a-l cumpara.
In 1972 el a fost si cel care a vindut compania firmei CBS, aceasta acordindu-i titlul onorific de presedinte, in 1977, intr-o mutare care il scotea de la conducerea efectiva a operatiunilor. A ramas insa cel care semna autograf pianele si intretinea o ampla corespondenta cu artistii Steinway si vinzatorii de piane din lumea intreaga; o corespondenta redactata, anedotic, pe vechea sa masina de scris Smith-Corona si niciodata pe computer.
CBS a vindut firma Steinway in 1985 unei companii Selmer Industries, producatoare de instrumente muzicale si ale carei afaceri erau girate de doi tineri bancheri. Convins o clipa ca vechea companie va disparea, Hery Ziegler a avut surpriza sa vada ca numele familiei ramine, noua firma intitulindu-se Steinway Musical Intruments Industries.
Nu aveau sa dispara nici un moment artistii Steinway, a caror lista poate fi gasita pe site-ul companiei, si salile de concert Steinway intre care cea mai mare se afla la New York. Altele ii urmeaza la Londra, Viena si in alte mari orase si organizeaza periodic concerte.
***
Intre artistii Steinway se afla si pianista romana Luiza Borac, invitata saptamina trecuta la Londra pentru un concert de binefacere in favoarea asociatiei Keyboard Charitable Trust. O companie patronata in prezent de Claudio Abbado si Alfred Brendel si care i-a acordat sprijinul la inceputurile carierei ei. Prezentata de managerul filialei londoneze Steinway, Luiza Borac a interpretat piese de Schubert/Liszt, Kreisler/Rachmaninov, Chopin/Dohnany si Copland/Bernstein, iar unul din bis-uri l-a dedicat lui John Barnes, regretatul producer al discurilor ei Enescu, disparut recent. Fanii Luizei Borac au rasplatit-o imediat cu reactii ce spun totul, „joc magnific”, „ne-ai emotionat pina la lacrimi”, „recital excelent”.
***
O reactie asemanatoare, as putea spune, am avut ascultind noul disc Enescu distribuit zilele acestea pe piata internationala si avindu-i ca solisti pe violoncelista Laura Buruiana si pe pianistul Martin Tchiba. In program sint cele doua Sonate de violoncel ale maestrului roman, ceva mai rar cintate si inregistrate*.
Martin Tchiba nu este un artist Steinway, dar este elev al aceluiasi profesor din Hanovra cu care a invatat si Luiza Borac, Karl-Heinz Kammerling. Iar faptul „se aude” de la prima miscare a celei dintii sonate de Enescu, Allegro molto moderato, ce favorizeaza cumva pianul in detrimentul violoncelului. Partenerul Laurei Buruiana, nascut la Budapesta in 1952, urmeaza un parcurs excelent, cu aparitii la Concertgebouw la Amsterdam, Tonhalle Dusseldorf, Festivalul de toamna de la Budapesta, cel de la Spoleto s.a.m.d.
Laura Buruiana, absolventa stralucita a Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti, eleva a lui Matei Cazacu si, la Conservatorul din Koln, a lui Frans Helmerson, nu are nevoie de o prezentare speciala printre melomanii romani. Are nevoie, poate, de o atentie mai mare si recunoastere materializate si in discuri publicate la ea acasa.
Am ascultat de citeva ori, cu mare placere, discul enescian al Laurei Buruiana si Martin Tchiba, inregistrat in Olanda, la Centrul muzical Frits Philips din Eindhoven si nu pot decit sa vi-l recomand cu caldura, in asteptarea ecourilor in presa muzicala internationala.
* George Enescu,
Cello Sonatas.
Laura Buruiana, cello,
Martin Tchiba, piano.
Naxos 8.570582 DDD
(2008). 68:46.